Padurile nord-dobrogene si o enigma a istoriei

Informatiile directe privind padurea carpato-danubiana din antichitate sunt rare, cele cateva mentiuni datorate lui Florus, Martial, Cassius Dio s.a. in legatura cu diferite expeditii militare in aceasta zona subliniind mai mult functia strategica a codrilor – C. C. Giuresco.

Iata de ce un document epigrafic continand informatii privind padurea prezinta o valoare deosebita. Este vorba de inscriptia daltuita in piatra, descoperita in 1914 la Histria de marele istoric Vasile Parvan si cunoscuta sub numele de “Hotarnicia consularului Laberium Maximus”. Ea reda decretul din 25 octombrie 100 e.n. emis de Laberius, “trimis impreial cu puteri pretoriene” in Moesia inferioara, prin care se fixau limitele teritoriului Histriei, de unde locuitorii cetatii puteau sa-si aduca – fara plata vreunei taxe vamele – lemnul pentru faclii si pestele. In ceea ce priveste folosinta padurii se spunea: “aveti hotare necontestate si tot dreptul de a va bucura de ele nesupusi la vreo dare”.

Importanta istorica a acestui document epigralic pentru cunoasterea vietii cetatii de pe malul lacului Sinoe a fost subliniata chiar in momentul descoperirii lui, iar in acest context s-au incercat reconstituiri ale hartii teritoriului histrian de la sfarsitul secolului I e.n si localizarea enigmaticului tinut Peuce, mentionat in Hotarnicia lui Laberius.

Pe vremuri aschiile din lemnul bogat in rasina al unor specii de conifere erau folosite la iluminarea strazilor, pietelor si cladirilor publice, alaturi de obisnuitele opaite, sau chiar pentru pescuitul nocturn. Ele purtau numele de “zade”, nume care s-a pastrat pana in zilele noastre, pe alocuri si azi se mai intalnesc exemplare seculare de pini numiti de localnici “zedari” cu trunchiul cioplit pentru confectionarea acestor torte. Dar de une lemn de pin in aproprierea Histriei, stiut fiind ca nici aceasta specie si nici alte rasinoase nu cresc azi natral in Dobrogea?

Inscriptia de la Histria preciza, in legatura cu exploatarea pinului, tinutul Peuce. Era numele dat si unei insule, situata undeva in regiunea actualelor guri ale fluviului, a carei localizare insa a fost controversata de autorii moderni. A existat, intr-adevar, pin spontan in Dobrogea si in ce masura localizarea lor ar putea ajuta la identificarea enigmaticului tinut Peuce? Iata intrebari la care ne propunem a raspunde in cele ce urmeaza.

Un eminent silvicultor roman, S. Pascovschi, a dat, in 1956, un prim raspuns acestei probleme. Comparand conditiile de vegetatie ale pinului existente in Romania, precum si in sud-esetul Europei cu cele existente in zona muntoasa Macin-Bestepe, autorul mentionat a conchis ca nici altitudinea, nici conditiile climaterice si nici cele de sol, asadar niciun argument ecologic sau fitogeorgrafic, nu ar putea infirma ipoteza existentei in trecut a pinului spontan in Dobrogea de nord. Se mai stie ca in Balcani o specie de pin, cunoscuta sub numele de “pin  negru”, formeza o zona de vegetatie proprie, amplasata intre etajul padurilor de stejar si cel al fagetelor; ori, in nordul Dobrogei, in actuala zona a stejaretelor se conserva numeroase elemente floristice caracteristice zonei montane din Carpati si in primul rand fagul. Astfel, in apropierea comunei Luncavita, la o altitudine de numai 350 m, se gasesc palcuri de fagi sub care vegeteaza numeroase plante insotitoare, caracteristice fagetelor din zonele inalte. Exemplare izolate de fagi s-au mai gasit si intre Cilic Dere si Niculitel, precum si intre Meidanchioi si Babadag.

Surpriza noastra a fost mare cand, in 1952, am constatat ca o parte a fagilor din aceasta zona apartin unei specii destul de rare in tara noastra, si anume “fagului de Crimeea”; ori, in padurile Crimeei acest fag vegeteaza impreuna cu pinul nergu. Nimic nu mai impiedica sa se creda ca si in Dobrogea, in zona Macin-Bestepe, alaturi de acest fag de Crimeea s-a gasit in trecut si pin negru. Ce s-a petrecut in decursul mileniilor pentru ca fagul sa se imputineze, iar pinul sa dispara complet? Este posibil ca cele doua specii au fost prezente in nordul Dobrogei din miocenul superior (sarmatic). Fagul a ajuns in postglaciar sa formeze o zona destul de intinsa, asa cum o dovedeste existenta pana in zilele noastre in padurile din nordul Dobrogei si a gorunului, teiului, ulmului de munte, plopului tremurator, precum si a unui bogat cortegiu de plante ierboase caracteristice zonei montane. De astfel, cercetarea depozitelor de polen fosil din vechi straturi cuaternare din Dobrogea de norc, confirma existenta unei asemenea zone, inclusiv a pinului. Restrangerea ulterioara a zonei fagului trebuie  atribuita in primul rand schimbarilor climatice care au favorizat expansiunea stejarului. Speciile ce intrau in constitutia vechilor fagete si-au pierdut treptat legaturile lor asociative si s-au mentinut numai acolo unde au gasit conditii de mediu favorabile. In ceea ce priveste pinul, este insa sigur ca la disparitia lui completa a contribuit intr-o masura hotaratoare omul, cale l-a exploatat datorita valorii deosebite a lemnului, de neinlocuit de vreo alta specie locala: excelent pentru corabii, rasina sau pentru confectionarea “zadelor”, de care vorbeste secula inscriptie.

Cele expuse mai sus argumenteaza urmatoarele concluzii:

- informatiile din antichitate, inclusiv documentul epigrafic de la Histria privind existenta padurilor de pin in zona nord-dobrogeana sunt reale;

- pinul si mai ales pinul negru au vegetat candva spontan numai in zona Muntilor Macin pana pe inaltimea Bestepe, precum si in Podisul Babadag, dar considerentele ecologice fac neverosibila existenta lui in Delta propriu-zisa.

Confirmarea existentei pinului poate oferi in acelasi timp un important reper pentru localizarea enigmaticului tinut Peuce al scriitorilor antici, in sensul ca zona masivului Macin-Bestepe era in trecut integrata toponimic tinutului Peuce. Se verifica astfel opinia profesorului D. M. Pippidi dupa care “histrienii aduceau lemnul in chestiune dintr-un loc numit Peuce care a putut fi ... masivul paduros de pe malul sudic al bratului cu acelsi nume” (actualul brat Sf. Gheorghe).