Interferente.ro Descopera Natura Rezervatia naturala Valul lui Traian

Duminică, 26 Octombrie 2014 01:12

Rezervatia naturala Valul lui Traian

rezervatia naturala valul lui traianDe-a lungul caii ferate Constanta – Cernavoda se vad si astazi resturi din sistemul defensiv roman, de peste doua mii de nai, format din trei valuri de pamant, cunoscute sub numele de Valul lui Traian.

Valul cel mic construit primul, de catre populatiile locale, nu se stie cand, avea rolul de a apara teritoriul respectiv, de un atac din sud, in timp ce celelalte doua sunt astfel construite incat sa apere inpotriva unui atac din nord.

Valul cel mare de pamant, lung de 54 km, avea santuri de ambele parti si era intarit de 25 de lagare. Se pare ca acest val este reprodus si pe columna lui Traian din Roma, deoarece intr-una din ciocnirile inversunate dintre vitejii geto-daci si legiunile romane ar fi luat parte insusi imparatul.

Pe acest val mare de pamant, in dreptul statiunii de cercetari pentru culturi irigate “Valul lui Traian”, la 5 km de orasul Constanta, a fost declarata rezervatie stiintifica, cu caracter botanic si zoologic, o portiune de 2.5 km lungime, care pastreaza o flora si o fauna specifica si itneresata, nemaiintalnita astazi pe terenurie agricole din jur. Fiind un loc mai retras si mai putin frecvent s-au adapostit aici, plante si animale rare din stepa de odinioara.

Pe portiunea de val ocrotita, vegetatia variaza in functie de expozitia pantei. Astfel, panta cu expozitie sudica este complet lipsita de vegetatie lemnoasa, iar plantele pornesc in dezvoltare primavara mai devreme. Prima planta care infloreste este un neam de brandusa stepica (Colchicum biebersteinii), cel mai harnic vestitor al zilelor insorite, ademenitoare prin gingasia si coloritul florilor roz-violacee. Uneori apare in jurul peticelor de zapada, chiar la inceputul lunii februarie, desenand un primavaratic covor vegetal, fascinant pentru privitor. Tovarasele ei de indrazneala sunt brandusa vargata de stepa (Crocus veriegatus) cu florile alburii, violaceu pestrite si un neam de ceapa ciorii (Ornithogalum refractum) cu flori de un alb imaculat. Mai tarziu apar plante rezistente la seceta, neamuri de pir (Agropyron cristatum), valentita (Chysanthemum millefolium), centauree (Centaurea diffusa), alior (Euphorbia stepposa), tatarnica (Echinops ruthnicus var tenuifolius), sofranas (Carthamus tinctorius), iarba vantoasa (Kochia prostrata), umbra furnicii (Goniolimon besserianum) s.a.

Panta cu expozitie nordica are un cordon de arbusti reprezentat prin paducel (Crataegus monogyna), verigar (Rhamnus carthartica), porumbar (Prunus spinosa), maces (Rosa canina), iar vegetatia porneste mai tarziu. Sub acesti arbusti isi fac aparitia toporasii (Viola pontica) cu flori alb-violacee, mirositoare si alte specii iubitoare de umbra, iar pe arbusti se catara un neam de umbra iepurelui (Asparagus verticillatus) si de mazariche (Vicia cracca) s.a.

Vegetatia de pe coama valului si pe o oarecare portiune de o parte si de alta este reprezentata prin cateva specii de plante rezistente la seceta cum sunt: colilia (Stipa capillata), iarba vantoasa (Kochia prostrata) si de pir crestat (Agropyron cristatum) la care se adauga, toamna, stelutele (ster cinereus si A. punctatus).

Intre cordonul de arbusti si coama valului, cu putina umezeala, se gaseste o vegetatie in care se evidentiaza trestia de camp (Calamagrostis epigeios), napraznicul (Chrysanthemum corymbosum), valentita (Chrysanthemum millefolium), clopotei (Campanula boneniensis si C. sibirica), pirul (Agropyron), steluta (Aster villosus) s.a.

Ultima planta care inveseleste decorul aspru al valului toamna, este sofanul de toamna (Crocus pallasii), cu flori violacee, o raritate pentru flora tarii noastre.

In tufarisurile si ierburile de pe aceasta portiune de val se adapostesc specii rare de animale cum sunt: broasca testoasa dobrogeana (Testudo graqec ibera), dihorul pestrit (Vormela peregusna), o specie rara si folositoare hranindu-se cu rozatoare, dihorul de stepa (Vormela eversmanii) foarte important in combaterea biologica a rozatoarelor, in special a popandailor si grivanul (Mesocricetus newtoni) care se gaseste numai in Dobrogea.

Vara, pe val, se incalzeste la soare sarpele rau (Colaber jugularis caspius) destul de agresiv, dar neveninos, cu atitudini de cobra, de 2 m lungime, folositor in distrugerea rozatoarelor de camp cu care se hraneste. La Valul lui Traian eminentul herpetolog M. Fuhn a regasit un sarpe din ce in ce mai rar in fauna tarii, cunsocut de popor sub numele de balaur (Elaphe quatuorlineata sauromates) care masoara pana la 2.60 m, ceea ce explica numeroasele legende locale despre serpi uriasi intalniti de localnici. Evita soarele puternic si se hraneste cu rozatoare si pasari.

Pe plante se gasesc mari cantitati de melci (Zebrina detrita), un element desertic, rezistent la caldura si seceta.

Pe sol, in afara furnicilor obisnuite, se gaseste si o specie de termite numite furnicile albe (Reticulitermes lucifugus).

In tufarisurile de pe val cuibarea odinioara si dropia (Otis tarda), faima campiilor romanesti, un fel de strut autohton, in prezent pe cale de disparitie, astazi ocrotita.

In ultimii ani, cercetarile entomologice au scos la iveala specii de insecte noi sau rare pentru fauna tarii.

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: