Cum se procura din natura un viitor bonsai?

Procurarea unui arbore sau arbust susceptibil de a deveni bonsai implica posesia unui inventar, unelte si recipient, cu care sa se faca dezradacinarea si transportul plantei, ca de exemplu: cazma, sapa, sac impermeabil, briceag sau foarfece de vie. Din natura se vor folosi muschiul de pamant si apa. Se parcurg zone mai putin umblate, brane montane, stanci golase, grohotisuri stabilizate, vai stancoase si alte zone mai putin propice vegetatiei arborescente, pana la gasirea plantei care sa corespunda grupei si stilului dorit, crescuta in conditii de viata vitrege si care ar putea avea “respectabila” varsta de 5, 10 sau 15 ani.

Aceasta planta va fi dezradacinata nu prin smulgere totala, ci prin saparea in jurul sau, la o distanta de 20-25 cm, a unui sant, urmarindu-se ca viitorul bulgare de pamant sa cuprinda cat mai multe radacini. Radacinile ce depasesc dimensiunile bulgarelui de pamant vor fi taiate cu grija pentru a se evita infectia lor. Inainte de a disloca planta, bulgarele de pamant din jurul radacinilor se inconjoara cu muschi de pamant sau de turba, se leaga bine, eventual si cu o bucata de tesatura, apoi se smulge usor, cautand sa desprindem radacinile de substrat. Dupa ce ne-am asigurat ca pamantul din jurul radacinilor nu se pierde, vom introduce intreaga planta intr-un sac sau punga impermeabila, in care ea se transporta ferita de zdruncinaturi. Daca este necesar. Daca este necesar, pe durata transportului, planta este usor umezita sau udata.

Ajuns acasa, cultivatorul de bonsai va planta cu multa grija micutul arbore intr-un vas mai mic decat diametrul bulgarelui de pamant adus impreuna cu planta (indepartarea cantitatii de pamant ce nu adera la radacini, cum vom vedea, trebuie sa se efectueze in anumite conditii).

Daca planta aleasa sa fie bonsai este un conifer, operatia de dezradacinare se face la sfarsitul verii. Se sapa santul din jurul plantei. Se umple apoi cu truba adunata din regiune, dupa care planta se lasa pe loc pana in iarna sau spre inceputul primaverii, cand se va smulge impreuna cu bulgarele de pamant si se va transporta acasa la cultivator. In cazul plantelor cu frunze cazatoare rezultare mai bune se obtin daca ele sunt dislocate toamna, dupa incetarea vegetatiei sau primavara, inainte de pornirea acesteia.

Substraturi si ghivece

Substratul in care va fi plantat viitorul bonsai se compune din cantitati egale de nisip si rau, pamant de gradina, humus sau pamant de padure ori de frunze putrezite. La acest amestec se vor adauga o cantitate mica de pamant vegetal bine putrezit - compost -, putina marna, foarte utila pentru carbonatii pe care ii contine.

O operatie foarte importanta este alegerea recipientului pentru un bonsai. In primul rand, acest vas nu trebuie sa depaseasca 5 cm inaltime interioara (numai pentru plantele ce au o varsta de peste 20 de ani vasele pot avea inaltimea interioara de 7 cm). Se recomanda ca vasele sa aiba forma de platou (tarine). Aspectul vasului trebuie sa fie in deplin acord cu planta, sa existe un echilibru armonios intre cele doua elemente, in sensul ca nu trebuie sa primeze caracterul decorativ al acestuia, facand sa se piarda astfel rolul primordial al micului arbore. Mentionam ca vasul trebuie sa aiba cel putin doua orificii de scurgere.

Literatura de specialitate mentioneaza ca bonsaiul nu necesita ingrasaminte in cantitate mare. Totusi acesti “pitici” au nevoie periodic de produse organice si cantitati infime de substante minerale, faina de oase, sulfati si azotati care vor facilita inflorirea mai abundenta a plantei. Interesant este faptul ca unui bonsai i se pot reduce talia dimensiunile frunzelor, dar nu si a florilor si fructelor, acestea ramanand ca ale confratilor sai mari, din antura.

Am incercat sa surprindem doar cateva indrumari, prin cele prezentate, respectiv “abecedarul” cultivatorului de bonsai. Cei ce isi vor indrepta preferinta spre aceasta arta urmeaza sa-si completeze cunostintele teoretice cu privire la cresterea si dezvoltarea plantelor si, in cazul in care vor “adopta” un arbore sau arbust din tara noastra, asa cum se recomanda, sa tina cont de conditiile de viata oferite plantelor de zona de vegetatie din care provine “protejatul”. Numai asa ei vor putea feri micutul arbore de unele “excese” si ii vor putea dirija cresterea si dezvoltarea de o asemenea maniera incat peste zeci de ani sa-si poata semna zeci de ani sa-si poata semna “opera lor de arta”.