Cura balneara si factori naturali terapeutici

Romania dispune de o bogatie inestimabila de factori naturali de tratament (ape minerale, climat variat, namoluri teraputice, mofete), pentru valorificarea carora statiunile balneoclimaterice mai vechi si cu reputatie internationala sau mai moi, aparute in ultimii ani, au fost modernizate continuu, prin construirea de hoteluri confortabile cu instalatii si aparatura medicala de balneofizioterapie din cele mai noi tipuri cunoscute pe plan international, ceea ce permite efectuarea de cure balneare de catre un numar impresionant de oameni. Tot mai multe dintre aceste statiuni sunt solicitate de numerosi bolnavi din cele mai diferite tari ale lumii. Sa vedem, insa, ce reprezinta cura balneara si ce loc ocupa ea in medicina moderna.

Desi pare un paradox, aceasta ramura a medicinii pe care o reprezinta balneoclimatologia, respectiv curele cu factori naturali terapeutici a cunoscut o dezvoltare si o modernizare fara precendent in tara noastra abia in ultimii ani, ca de altfel in majoritatea tarilor europene cu traditii balneare.

Se stie azi ca, pe teritoriul Romaniei, o serie de factori naturali de cura au fost utilizati pentru tratament cu milenii in urma. La scurt timp dupa cucerirea Daciei, romanii au descoperit si intrebuintat in scop terapeutic izvoarele cu ape minerale termale de la Baile Herculane, construind in jurul lor impresionante stabilimente de cura, carora, in semn de inalta pretuire, le-au dat numele de Ad aquas Herculi sacras. Personalitati de seama ale Imperiului Roman, printre care imparati si conducatori militari, au venit sa se trateze, la termele lui Hercule si au ridicat aici temple, bai publice, monumente si stele votive inchinate zeilor Hercules, Hygeea si Esculap, considerati ca au dat puteri tamaduitoare apelor de la Baile Herculane.

Ulterior, in decursul istoriei, si alte statiuni balneare ca Baile Felix si Vatra Dornei si-au inscris numele alaturi de Baile Herculane, reprezentand, prin virtutile curative ale apelor lor minerale, centre de tratament cu renume in zona central-europeana. Mai tarziu, o alta statiune din Romania, Calimanesti-Caciulata, capata o faima internationala, apele minerale de aici fiind recomandate de medicii veacului trecut imparatului Napoleon al III-lea, care le-a utilizat in tratamentul bolii sale renale.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, baza materiala a statiunilor a fost modernizata, ele extinzandu-se si diversificandu-se, mai ales in ultimele decenii. In Romania exista peste 160 de statiuni si localitati cu factori naturali curativi. In multe dintre ele s-au construit unitati moderne de tipul hotelurilor de cura si complexelor sanatoriale, in care serviciile de cazare, masa, diagnostic si tratament sunt oferite in cadrul aceleiasi cladiri.

Interesul terapeutic si socio-economic pentru curele in statiunile balneoclimatice a determinat dezvoltarea balneologiei internationale, explicabila, in primul rand, prin eficienta acestor cure la categorii largi de bolnavi cronici. In afra rezultatelor imediate, postcura, care dupa statistici medicale romanesti sau straine indica procente impresionante de ameliorari ale simptomatologiei subiective si obiective, un ecou insemnat l-a avut o serie de studii asupra rezultatelor in timp ale unor cure repetate, folosindu-se indicatori economici de eficienta, respectiv incapacitatea temporara de munca determinata de bolile pentru care se aplica curele balneare. Un studiu longitudinal efectuat in Germania pe 700 cazuri dupa trecerea a 10 ani de la curele balneare, a indicat o reducere a incapacitatii de munca cu 37%, iar un studiu suedez, pe un grup de bolnavi tratati in alte tari, in statiuni balneare recunoscute de organismele sociale suedeze, pentru afectiuni reumatice si pentru astmul bronsic, a relevat, dupa cura, o reducere a incapacitatii de munca de 37,9% si o scadere cu 32,8% a nevoilor de medicamente.