|
Vineri, 01 Februarie 2013 14:17 |
|
Mihai Viteazul şi Mama lui
 Ultimul drum în doi
Mihai Viteazul şi Mama lui
de Ana Ioniţă
În rădvan domnesc, o Doamnă.
Nu-i vezi ochii şi nu ştii
Câte ierni şi încă-o toamnă
I-au durut anii târzii.
Îi ghiceşti doar uitătura
Lunecată-n viitor,
Şi-ntrebările, şi ura,
Şi nădejdile-n fecior.
Trupul lui sculptat în zare –
Ca un crai crescut din stâncă
Şi de stânci cuprinse – îi pare
Că nicicând n-o să se frângă.
Iute ochii şi-i apleacă.
Sufletul se strânge-avan.
I se pare? Fiul pleacă?
Inima de ce-i catran?
Capu-şi scutură, se scoală,
Vrea să-l strângă strâns la sân
Să-l ferească, să nu-l doară
Vicleşug de om hapsân.
Fiul frâul îl înstrună,
Gândul i-e departe dus ...
Doamna-ar vrea ceva să-i spună,
Dar ce vrea, demult e spus ...
Îşi repede scut privirea,
Vorba-ascunde sub zăvor,
Sub lăcat şi amintirea.
Nu-i al ei. I-al tuturor!
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
.jpg)
