Viata la suprafata oceanelor

De ceva vreme incoace, oceanografii au inceput sa isi indrepte atentia spre adancimile “planetei albastre”, adaugand in permanenta alte si alte segmente pe verticala studiului submarin. Zona de suprafata a fost insa neglijata, ea intrand mai serios in atentia cercetatorilor de abia in ultimii ani.

Importanta acestei zone este neasteptat de mare. In primul rand, pentru ca, incepand cu primii milimetri de la suprafata marilor si oceanelor, unde se efectueaza toate schimburile intre apa si atmosfera, schimburi termice si gazoase, transferuri de materie si energie, aici se dezvolta o populatie animala si vegetala adaptata la conditii ecologice cu totul deosebite care constituie asa-numitul ecosistem neostonic, capabil sa absoarba si sa transfere materia organica parvenita atat in straturile profunde ale oceanului, cat si din atmosfera, servind astfel ca agent de legatura intre suprafata oceanelor si comunitatile planctonice de dedesupt.

Din pacate insa, acest ecosistem este prea adesea supus diferitilor factori de poluare. S-a constatat, spre exemplu, o neta diminuare a numarului de organisme vegetale si animale in locurile unde poluarea superficiala cu produsi petrolieri este mare.

Se stie ca prin suprafata oceanelor (de circa 360 km², reprezentand 71% din suprafata Terrei) trece aproximativ ¾ din energia solara pe care planeta o absoarbe. De asemenea, majoritatea resurselor terestre in apa dulce, o mare parte din productia anuala in oxigen si bioxid de carbon, o mare cantitate de materii specifice si cantitati inca insuficient evaluate de poluanti de origine umana. Ori, proprietatile specifice interfetei sunt capabile sa modifice transferurile de materie si energie care au loc prin ea. Energia termica, de exemplu, privine in mare parte din radiatiile solare si efectele ei asupra structurii termice a straturilor marine superficiale sunt imediate. Transferurile se fac in sensul mare-aer, atunci cand apa superficiala este mai calda decat aerul si in sens invers, in cazzul opus. De asemenea, vaporii de apa formati sunt de originea miscarilor aerului care, la randul lor, actioneaza asupra celor ale marii. Totodata, s-a aratat ca micile organisme vegetale si animale care traiesc in stratul superficial, prin simpla agitare a acestei paturi datorata miscarilor lor, pot mari evaporarea si, probabil, transferurile de gaze de circa trei ori. Numai aceste cateva aspecte sunt suficiente pentru a ilustra rolul pe care il joaca patura superficiala a oceanelor in privinta climei.

In ceea ce priveste micile vietuitoare de la suprafata oceanelor, se poate spune ca cercetarile asupra faunei si florei marine ultrasuperficiale s-au dezvoltat in ultimii ani. Cercetarile au aratat ca in vecinatatea interferentei ocean-amosfera exista complexe de organisme planctonice adaptate conditiilor specifice de mediu, distingandu-se doua categorii: pleustonul si neustonul. Pleustonul cuprinde animale, plante si chiar obiecte care, partial introduse in apa, servesc adesea ca suport pentru alte organisme. Neustonul propriu-zis este format din microorganisme, ca si din animale si plante, dintre care unele traiesc la suprafata, constituind epineustonul, iar celelalte, care sunt si cele mai diverse si mai numeroase, traiesc imediat sub suprafata marii si constituie hiponeustonul.

Importanta majora a ecosistemului de interfata in procesele biologice si biochimice ale ansamblului mediului oceanic este atat de evidenta, incat unii cercetatori si oameni de stiinta tind sa admita existenta unei neustonosfere ca element bine definit al biosferei. Acest mediu deosebit de bogat este insa foarte instabil.