Luni, 21 Iunie 2010 15:30

Rechinul

 

Evolutia rechinilor. Rechinii exista pe Pamant de foarte mult timp. Se crede ca ei au aparut chiar dinaintea dinozaurilor. Se stie ca existenta lor dateaza de acum circa 400 de milioane de ani, mai exact cu 200 de milioane de ani inainte de aparitia dinozaurilor. Se crede ca acum 320 milioane de ani existau rechini de toate felurile si culorile, ba mai mult, se crede ca existau si rechini zburatori. Pana in prezent au fost identificate peste 2000 de specii de rechini numai dupa fosilele descoperite de-a lungul timpului. Se crede ca primii rechini nu semanau deloc cu rechinul modern. Acesta din urma se pare ca a aparut acum circa 100 de milioane de ani. Rechinii fac parte din clasa Chondrichthyes, din care fac parte si pisicile-de-mare. In lume exista 368 de specii de rechini, impartite in opt ordine. 

 

Despre rechini

§         Rechinii poseda intre cinci si sapte branhii pe fiecare latura a corpului prin care se efectueaza respiratia.

§         Pielea lor este acoperita de denticuli dermali care ii protejeaza de leziuni sau paraziti si le asigura o mai buna dinamica in mediul acvatic.

§         O alta caracteristica a rechinilor este ca dintii lor sunt substituibili.

§         Sunt considerati principalii pradatori ai marilor si oceanelor.

§        Nu au oase. Sunt pesti cartilaginosi, au corpuri fusiforme acoperite de o piele aspra (precum smirgherul) care ii protejeaza de pietre sau corali.

§        Rechinii se scufunda daca nu mai inoata. Acest lucru este adevarat pentru cele mai multe specii. Rechinii au un ficat mare si uleios, care ii ajuta sa pluteasca, dar daca nu se mai deplaseaza, se scufunda, caci le lipseste acea vezica plina cu aer pe care o au majoritatea pestilor cu schelet osos.

§         Inoata foarte mult, la suprafata sau pe fundul oceanului, in functie de specie. Au o conformatie speciala care le da posibilitatea sa inoate in continuu.

§         Se hranesc, in functie de specie, cu vietati planctonice sau cu alti pesti, foci, chiar cu alti rechini sau cu delfini.

§         Traiesc in toate marile si oceanele, cu exceptia celor din zona Antarcticii. Unii rechini traiesc chiar si peste 100 de ani.

§         Masculii se deosebesc de femele printr-o prelungire, care este o extensie a aripioarei pelvice si serveste ca organ copulativ.

§         Din punct de vedere al dimensiunii lor, rechinii prezinta o mare varietate de la rechinul pigmeu sau Euprotomicrus bispinatus, o specie care traieste in zonele profunde ale marilor si care masoara aproximativ 22 de centimetri in lungime pana la rechinul-balena sau Rhincodon typus, cel mai mare peste cunoscut, care poate sa atinga o lungime de pana la 12 metri si care, precum balenele, se alimenteaza numai cu plancton.

§        Tocmai cei mai mari rechini sunt si cei mai inofensivi! Atat rechinul balena, cat si rechinul urias se hranesc cu plancton si cu raci mici. 

§         Rechinul-taur, Carcharhinus leucas, este cunoscut pentru capacitatea sa de a inota atat in apa sarata cat si in apele dulce din zonele de delta.

 

Trasaturi fizice. In general, rechinii au culoarea gri, iar pielea este acoperita de un strat de solzi mici, care spre deosebire de cei de la pestii obisnuiti nu se dezvolta odata cu evolutia acestuia. De obicei, poseda intre cinci si sapte branhii pe fiecare latura a corpului prin care se efectueaza respiratia. Coada este asimetrica, iar coloana vertebrala este bulbucata, formand lobul superior. Multe specii au in general randuri de dinti ascutiti care sunt fixati in fibrele membranoase. Dintii, care, de multe ori raman in carnea prazii, sunt imediat inlocuiti de altii noi. Inotatoarele si coada sunt foarte solide. Rechinii prezinta enzime digestive foarte puternice care ii ajuta la digerarea prazii.

 

Simturile rechinilor. Rechinii au simtul mirosului foarte dezvoltat, fiind capabili sa detecteze in apa cantitati mici de substante, cum ar fi sangele, astfel orientandu-se spre prada. Vazul, desi mai putin dezvoltat, permite rechinului sa vada miscarile umbrelor si luminilor in apele intunecate. Rechinii sunt sensibili la sunetele cu frecventa joasa si au o buna directionare auditiva. Organele asezate lateral si pe bot dau posibilitatea rechinului sa perceapa stimulii electrici produsi de contractiile musculare a pestilor ososi. Ei simt aceste vibratii chiar si de la 650 m distanta. Pe langa simtul auditiv extrem de bun, acest vanator al marilor si oceanelor se bazeaza si pe cel olfactiv. In timp ce apa intra in orificiile nazale, animalul acvatic poate „cerceta“ in mai putin de o secunda toate mirosurile chimice din apa. Aceasta combinatie de simturi ascutite au dus la revolutionarul succes al rechinilor.

 

Cum vaneaza rechinii. Foloseste cinci simturi pentru a vana. Acestea sunt: vaz, auz, miros, tact si gust. De obicei, asteapta noaptea pentru a pleca la vanatoare, vederea lor nocturna fiind foarte bine dezvoltata. Au un miros foarte fin, chiar si de la mare distanta, si astfel, descopera usor prada care se ascunde sau se camufleaza. Datorita auzului foarte dezvoltat, pot detecta sunete si de la 650 m distanta. Rechinul are si un simt special, simtul electromagnetic, care ii da posibilitatea sa descopere orice miscare in jurul sau. Poate simti campul electric slab din jurul unui peste, astfel incat descopera prada chiar daca este ingropata in nisip. Cauta prada necrutatori, chiar si printre corali, iar cand aceasta este gasita nu mai are scapare. De multe ori vaneaza in haita. Rechinii au enzime digestive puternice si un fald epitelial, care este spiralat in jurul intestinului subtire, dand posibilitatea pestelui sa absoarba o mare si diversificata cantitate de hrana. Rechinii sunt si sanitari ai marilor si oceanelor, hranindu-se cu lesuri de pesti si, de asemenea, cu scoici, pasari, crabi, broaste testoase si o mare diversificare de pesti; unii vaneaza chiar si rechini mai mici.

 

Dusmanii rechinilor. Rechinii nu sunt stapanii absoluti ai marilor si oceanelor, dimpotriva, acestia au o serie de dusmani periculosi. De exemplu, printre acestia se numara „balena ucigasa“ sau orca. Biologii au observat cum o astfel de balena tinea strans in falci un rechin de 3 m lungime si pe care l-a inghitit fara ezitare. Si in interiorul balenelor casalot s-au descoperit rechini lungi de cativa metri. Chiar si in adancuri, rechinii trebuie sa fie foarte atenti. Caracatitele uriase  "incatuseaza“ rechini de pana la 4 m, cu tentaculele lungi si puternice si ii mananca cu totul.  Foarte periculosi sunt si serpii veninosi care au o lungime de pana la 2,75 m si care traiesc in Oceanul Pacific si in cel Indian. Acestia sunt inghititi de catre rechini, iar la randul lor ii musca in gat, iar astfel mor amandoi. Exista si rechini care mananca alti rechini. De exemplu, rechinul gri de aproape 5 m ii ataca si ii mananca pe cei mai mici din alte specii. In acest caz, regula valabila este: cel mare il mananca pe cel mic. Totusi, cel mai periculos dusman al rechinilor este omul. In medie, oamenii omoara anual 4,5 milioane rechini, indiferent de motiv: din ura, ca si un „sport“, pentru protejarea malurilor sau pentru degustarea lor.

 

Oamenii si rechinii au stramosi comuni. Oricat de ciudata ar parea o astfel de informatie, ea vine din partea cercetatorilor americani de la National Wildlife Federation, cei care au ajuns la aceasta concluzie in urma unui studiu ce urma sa demonstreze faptul ca pestii pot auzi, potrivit LiveScience. Pestii nu au urechi, dar componente ale acestora exista in craniul lor. Ei sunt, insa, capabili sa perceapa sunetele acvatice, sustin oamenii de stiinta americani. Totodata, pestii pot percepe miscarea din apa datorita abilitatii de a recepta undele electrice emise de organisme, asa cum este si cazul rechinilor. Cercetatorii de la National Wildlife Federation au sesizat, insa, ca acele gene care duc la aparitia acestor capacitati ale rechinilor sunt responsabile de trasaturile faciale ale oamenilor, ceea ce duce cu ideea la un stramos comun. Un alt rezultat socant al studiului arata ca urechilor primatelor au evoluat din branhiile pestilor.

 

Rechinilor nu le place carnea de om. Desi este adevarat ca exista cazuri in care rechinii au atacat oameni, probabilitatea unor asemenea incidente este incredibil de mica. In 2007, s-au raportat doar 71 de atacuri in intreaga lume, dintre care unul singur a fost fatal. Dintre aceste 71 de cazuri, cele mai multe au fost muscaturi unice, iar rechinul nu a revenit pentru o a doua muscatura. Nu exista specii de rechini care sa se hraneasca in mod regulat cu oameni. Cercetatorii au constatat ca rechinilor nu le place carnea de om. Atacurile rechinilor asupra oamenilor sunt cauzate de iluzia pe care o provoaca siluetele surferilor, acestia asemandu-se cu focile, prada preferata a rechinilor albi. O alta cauza a atacurilor este datorata curiozitatii rechinilor, care musca tot ce le iese in cale, pentru a determina consistenta, natura si temperatura. Daca omul muscat usor incepe sa sangereze, atacul este inevitabil. Doar 20 de specii ataca omul si acestia mai mult din instinctul de pradator, deoarece, dupa ce musca o data, majoritatea rechinilor se retrag pentru ca nu le place carnea de om.

 

 

Surse si Adrese Web Utile

http://descopera.net/animale_rechinul.html

 

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: