|
Sâmbătă, 23 Noiembrie 2013 19:13 |
|
Filippo Sasseti - despre rugaciunea in pagoda
 Nu mi se par de trecut sub tacere anumite ritualuri pe care le savarsesc indienii in templele lor.
Mai intai isi vopsesc fata in felurite chipuri. Iar unde se imbina sparncenele isi fac un semn cu pulbere de sandal muiata in apa, acoperind si nasul. In mijlocul semnalului deseneaza un trandafir cu sofran, daca au, daca nu, cu alte substante, iar pe acel trandafir aseaza patru sau cinci boabe de orez. Restul obrazului si capul pana la gat, pieptul si bratele le zugravesc cu aceeasi pulbere de sandal umezita cu apa, daca sunt saraci, pe cand cei avuti folosesc apa parfumata, incat aduc cu diavolii cei infricosati la vedere. Odata intrati in templu, raman cu chipul vopsit si se oglindesc intr-un disc de alama. Daca le lipseste ceva, se intorc inapoi spre a se zugravi iarasi. Apoi lovesc un clopotel.
Astfel l-am zarit pe unul facandu-si rugaciunile (sombaia) intr-o postura tare ciudata. Era intins cu pieptul si fata la pordoseala, sprijinit in varfurile degetelor mari de la picioare, cu bratele intinse dincolo de cap. Degetele aratatoare si le tinea unite, iar celelalte stranse. In aceasta pozitie l-am gasit si tot astfel l-am parasit.
Newer news items:
Older news items:
|
