William Shakespeare - citate

A fi sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea!

A ierta este o faptă mai nobilă şi mai rară decât aceea de a te răzbuna.

A scoate din ţâţâni se cheamă a urni din loc; dar viteazul stă locului.

Adeseori un giuvaer convinge în muţenia lui, femeia, mai mult decât o ploaie de cuvinte.

Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea căderea e un mijloc de a te ridica mai sus.

Am socotit totdeauna virtutea şi ştiinţa drept daruri mai mari decât nobleţea şi bogăţia.

Amorul, gingaş? Nu, şi brutal, şi crud, şi arţăgos: ca stăpânul, el te-nţeapă.

Ascultă-i pe mulţi, vorbeşte la puţini.

Aşteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă.

Astfel este făcută săgeata primejdioasă a lui Cupidon încât poate străpunge fie şi numai din auzite.

Când cerşetorii mor, n-apar comete.

Când dragostea vorbeşte, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.

Când iubita îmi jură că este întruchiprea adevărului, eu o cred, deşi ştiu că mă minte.

Cântăriţi jurăminte cu jurăminte şi veţi cântări neantul.

Cassio: Reputaţie, reputaţie, reputaţie! Vai, mi-am pierdut reputaţia! Am pierdut tot ceea ce era nemuritor în mine şi n-a mai rămas decât animalul. Reputaţia mea, Iago, reputaţia mea...

Cât de minunat puterea uriaşului să o ai, dar cât de tiranic e să o foloseşti ca un gigant.

Cât seamănă a iubirii primăvară cu slava cea plăpândă a unei zile de April. Acum soarele s-arată în plină frumuseţe, acum trece câte un nor şi stinge totul.

Ce este omul, când folosinţa timpului său sunt numai somn şi mâncare? O vită şi nimic mai mult!

Ceea ce a trecut este prolog.

Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest “vrem” se schimbă şi are scăderi şi amânări.

Cel care nu are timp să jelească, nu are timp să repare.

Cel mai bun crainic al bucuriei este tăcerea. Aş fi prea puţin fericit dacă aş putea spune cât sunt.

Cine este atât de puternic, încât să nu poată fi sedus?

Cine plânge, îşi micşorează adâncimea mâhnirii.

Cine seamănă bălării, nu treieră bucate.

Cine stă mereu acasă capătă spirit casnic.

Cine ştie să descifreze privirile femeilor nu mai are nimic de învăţat.

Cine vrea în grabă s-aprindă un foc, întâi foloseşte aşchii mai subţiri.

Citeşte încet ce-a scris iubirea mută, cu harul ei, prin ochi, ea stă şi ascultă.

Concizia este sufletul isteţimii.

Conversaţia trebuie să fie plăcută fără grosolănie, isteaţă fără afectare, liberă fără indecenţă, spirituală fără dispreţ faţă de alţii, nouă fără falsitate.

Copilul meu e şi bilanţ şi scuza bătrâneţii.

Cu vorbe nu plăteşti datoriile.

Cumpăneşte-n gând cuvântul şi în faptă gândul.

Cursul dragostei adevărate nu a fost niciodată neted.

Dă la fiecare urechea ta, dar la puţini glasul tău.

Dacă ar fi tot atât de uşor să faci cât este de a şti să faci, capelele ar fi biserici şi bordeiele palate.

Dacă aş putea scrie frumuseţea ochilor tăi...

Dacă iubeşti un om perfect, nu e meritul tău.

Dac-ai cinsti pe fiecare după merit, cine ar mai scăpa de bici?

Dă-mi omul care nu e sclavul pasiunii.

Dar pe pământ e mult mai fericit un trandafir ce-şi dăruie mireasma decât cel ce-n sihastră bucurie trăieşte, creşte, şi-apoi se usucă vegheat de feciorelnicii săi spini.

De ce nu-s oamenii aşa cum par; sau, dacă nu, să nu mai pară oameni.

De coasa vremii n-ai apărători; doar prin urmaşi o-nfrunţi când o să mori!

De răni nu-i pasă celui care-i teafăr.

De-am fost crud, am fost pentru că am vrut să fiu şi milostiv.

Deşertăciune grea, voioasă jale! Haos diform de forme ideale! Avânt de plumb! Lumină, fum! Foc, Gheaţă! Bolnav, dar teafăr! Somn de-a pururi treaz! Eşti şi nu eşti; acesta e amorul!

Desi natural nu sunt cinstit, cateodata sunt din noroc.

Diavolul foloseşte şi Scriptura când vrea să-şi atingă scopul.

Doctoria prelungeşte viaţa, dar moartea răpeşte şi pe doctor.

Dragostea e un demon: nu-i înger mai slab de înger decât dragostea.

Dragostea este ceaţa care se formează cu aburii suspinelor.

Dragostea este oarbă şi iubiţii nu pot să vadă nebuniile mici pe care le fac.

Dragostea este pur şi simplu o nebunie.

Dragostea nu priveşte cu ochii, ci cu mintea.

Dragostea pe care o poţi măsura este întotdeauna foarte săracă.

Durerea este otrava frumuseţii.

Ea este frumoasă, de aceea trebuie curtată; ea este femeie, de aceea trebuie cucerită.

Eretic este cel care porneşte focul, nu cea care arde pe rug.

Eu îl blestem, iar el mă bate; aş fi vrut să fie invers.

Experienţa se capătă prin sârguinţă.

Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli.

Fereşte-te să intri în ceartă; dar intrat comportă-te ca ceilalţi de tine să se teamă. Să dai la toţi urechea, iar vocea la puţini.

Fericite sunt cele care pot să-şi stăpânească aşa de bine pornirile trupului pentru a duce o viaţă de virtute! Dar mai fericit e pe pământ trandafirul cules, decât cel care ofilindu-se pe spinul său virgin, trăieşte şi moare izolat într-o tristă şi rece fericire.

Fetele, datorită pudorii, refuză din gură ceea ce ar vrea din toată inima să li se impună a primi.

Fleacuri uşoare ca vântul sunt pentru gelos dovezi de fier, mai tari chiar decât slova sfântă.

Freamătul dragostei este benefic, dar să nu fii frământat este şi mai rău.

Frumuseţea îl atrage mai mult pe hoţ decât aurul.

Gelozia e un monstru zămislit prin el însuşi şi născut din el însuşi.

Glumeţii se dovedesc adesea profeţi.

Glumind, bufonii - ades o nimeresc.

Gunoiul doar pe el se-acceptă.

Iadul este gol şi toţi diavolii sunt aici.

Iertarea e fapta cea mai nobilă şi mai rară decât aceea de a te răzbuna.

Imaginaţia lucrează mai tare în minţile cele mai slabe.

În vârtejul pasiunii trebuie păstrată măsura care să-i mai domolească puţin sălbăticia.

Înfrânge-ţi durerea, fii vesel de se poate, căci tot la zi ajunge şi cea mai lungă noapte.

Instinctul e lucru mare. Eu am fost fricos din instinct.

Înţelepciune, bunătate celor abjecţi le par abjecte; gunoiul doar pe el se-acceptă.

Întreaga lume este o scenă, iar toţi bărbaţii şi femeile - doar actori: au ieşirile şi intrările lor.

Iubesc puţin cei ce-şi divulgă iubirea lor altora...

Iubirea aleargă spre iubire aşa cum aleargă şcolarul cât mai departe de cărţile sale; şi aşa cum tot el se îndreaptă spre şcoală încruntat, se desparte şi iubirea de iubire.

Iubirea este ca un copil care tânjeşte după tot ce poate atinge.

Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie.

Iubirea fuge ca o umbră de adevarata iubire care o urmăreşte: urmărind-o pe cea care fuge de ea şi fugind de cea care o urmăreşte.

Iubirea nu vede cu ochii, ci cu mintea. De aceea înaripatul Cupidon este reprezentat orb. În mintea lui, iubirea nu gustă judecata. Aripi, nu raţiune, stau pe emblema grabei sale zăpăcite. Şi spunem că iubirea-i un copil fiindcă în alegere mereu se păcăleşte.

Iubirea vine la întâmplare: pe unii, Cupidon îi ucide cu săgeţi, iar pe alţii cu capcane.

Iubirea, cei ce-s tineri - acesta-i adevărul - în inimi nu o poartă, ci mai curând în ochi.

Iubirea-i fum ce din suspine creşte.

Iubirea-i pur şi simplu nebunie. Îndrăgostiţii merită închisoarea ba chiar şi biciul. Motivul pentru care îndrăgostiţii nu sunt, totuşi pedepsiţi şi trataţi astfel, şi că acest fel de nebunie se dovedeşte a fi atât de răspândit este că biciuitorii sunt, la rândul lor, îndrăgostiţi.

Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori.

Mă îndoiesc că stelele sunt de foc. Mă îndoiesc că soarele se mişcă. Mă îndoiesc că adevărul poate fi minciună. Dar nicioadată nu mă îndoiesc că iubesc.

Mai bine un nebun cuminte, decât un înţelept nerod.

Mila este virtutea legii, dar nimeni în afara tiranilor nu o foloseşte cu cruzime.

Mişeii mor de mai multe ori înaintea morţii lor.

Mizeria mă face să primesc, şi nu voinţa mea.

Moartea este o datorie pe care fiecare nu o poate plăti decât o singură dată.

Mult zgomot pentru nimic!

Munca pe care o îndeplinim cu plăcere ne vindecă de truda ei.

Natura se amuză câteodată formând combinaţii caraghioase. Sunt unii care-ntruna cască ochii la nimicuri şi râd ca papagalii în faţa unui simplu cântăreţ din cimpoi; iar alţii au o înfăţişare aşa de posomorâtă, încât nici măcar n-ar surâde auzind o glumă bună. Nu s-a spus adesea că, în fond, spiritul cel mai limitat este cel mai fericit?

Nevinovaţii nu-s feriţi de trăsnet.

Nici marmori, nici morminte princiare nu vor trăi cât versul meu bogat.

Nimic nu e mai comun decât să vrei să fii remarcabil.

Nimicul acesta e mai mult decât ceva.

Noi când ne naştem plângem că intrăm... pe aceasta mare scenă de bufoni!

Nu da limbă gândurilor tale, nici acţiune vreunui gând nepotrivit.

Nu există moştenire mai preţioasă decât cinstea.

Nu există nimic bun sau rău, numai gândirea noastră face ca lucrurile să arate astfel.

Nu iubesc cei ce nu-şi arată iubirea.

Nu sunt ce sunt.

Nu te poţi sustrage de la îndatoriri, rămânând totodată om de onoare.

Nu-i mila, ci crima sa ierti pe ucigasi.

O clipă chiar cuprinde multe zile.

O vorbă înţeleaptă adoarme într-o ureche bleagă.

O vorbă iscusită doarme într-o ureche neghioabă.

O, Dumnezeule! Să pună oamenii un duşman în gura lor, ca să le fure mintea! Să ne transformăm cu bucurie, chef, plăcere şi aplauze în animale!

O, pentru ce amorul e-atât de crud, pe cât e de blajin?

O, puternică dragoste! Într-o privinţă faci din bestie om şi în alta din om fiară.

O, slăbiciune, numele tău e femeie!

Oamenii ar trebui sa fie ce par; iar cei care nu sunt, n-ar trebui nici sa para.

Oamenii care vorbesc puţin sunt cei mai buni.

Oamenii câteodată stăpânesc al lor destin; vina, Brutus, nu-i în astre că noi suntem sclavi, ci-n noi.

Ochii iubitului vor fi pierduţi asemenea unui vultur orb, urechea iubitului va auzi cele mai joase sunete.

Omul şi muntele se aseamănă, dar cu deosebirea că prin munţii săi pământul încearcă să se ridice la cer, pe când prin oameni, cerul coboară pe pământ.

Oricât ar părea că e nebunie ceea ce spune, e totuşi o nebunie cu tâlc.

Orice sclav are în mână arma de-a zdrobi robia.

Orice zi este bună, dacă nu, atunci la ce bun să ne mai trezim?

Păcat că nebunilor nu li se îngăduie să spună cu înţelepciune ce-au de spus despre nebuniile înţelepţilor.

Pe fiecare află-l ce gândeşte, dar nu-i destăinui ce cugeţi tu.

Pe mare lină toate vasele pot naviga cu multă măiestrie.

Pentru bărbat, ca şi pentru femeie, cinstea e o adevărată comoară a sufletelor. Cine îmi fură punga ia un fleac; e ceva şi e nimic. A fost a mea, acum va fi a lui. Şi a fost în mâna a mii de oameni. Însă cine îmi răpeşte reputaţia îmi răpeşte ceva care pe el nu-l îmbogăţeşte, dar pe mine mă lasă sărac pământului.

Pentru dureri neobişnuite, remedii neobişnuite.

Pentr-un gelos, şi-un fulg uşor ca vântul e o dovadă tot atât de mare ca slova din Scriptură.

Peştii se prind cu undiţa, iar oamenii cu vorba.

Poteca ce duce spre pericol e netedă.

Poţi zâmbi şi iar zâmbi şi totuşi să fii mişel.

Poveţe ia, dar judecă tu însuţi.

Prea-i prunc iubirea cuget să-i mai ceri! Dar cugetul e pruncul ei, se ştie.

Prietenul meu şi cu mine suntem una. Deci ea mă iubeşte numai pe mine. Ce dulce iluzie!

Primeşte critica oricui, dar rezervă-ţi hotărârea.

Prin dăruire te păstrezi de-a pururi,

Prin foc se stinge focul şi-un chin de groaza altui chin s-alină.

Puţini sunt cei care ştiu cât de mult ar trebui să ştie, ca să ştie cât de puţin ştiu.

Rămâne pe veci mirosul de sânge: toate parfumurile Arabiei nu vor putea să cureţe această mânuţă.

Regatul meu pentru un cal!

Restul e tăcere.

Să înveţi a citi ce-ţi scrie iubirea care tace, şi să auzi cu ochii, astea nu le poate face decât gingaşul simţ al iubirii.

Să nu ai niciodată încredere în acela care şi-a încălcat o dată cuvântul.

Să preţuim şi la vrăjmaşi virtutea.

Şi-asa rămâi, cum ştii să-ţi dai contururi.

Slabă dragoste-i aceia ce se poate măsura!

Şoaptele mizerabile şi înveninate se raspândesc totdeauna cu mare repeziciune.

Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune.

Societatea oamenilor face fericirea vieţii.

Sunt sătul de orori.

Sunt slabi cei cruţaţi de suferinţă.

Suntem făcuţi din acelaşi material din care sunt ţesute visurile.

Ţărâna-i mama firii şi sicriul, ea face din ce-i mort să nască viul.

Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.

Toate zilele sunt nopţi până te văd, iar nopţile strălucesc ca zilele când te visez.

Un cap încoronat greu îşi poate afla odihna.

Un înţelept nu plânge o pacoste prezentă, ci prezentul îl foloseşte spre a nu mai plânge.

Un nume bun la un bărbat sau la o femeie e darul sfânt al vieţii.

Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare.

Unele cuvinte ar putea ascunde altele.

Verile scurte sunt adesea primăveri timpurii.

Virtutea-i frumuseţe! Omul rău e cel mai urât. Cu nimic nu se mai însoţeşte mai bine frumuseţea decât cu cinstea.

Voinţa noastră şi destinul merg atât de opus încât planurile mereu ne sunt răsturnate.

Vorbele veninoase ale unei femei geloase sunt mai otrăvitoare decât colţii câinilor turbaţi.

Vreau să vorbesc numai despre pumnale, nu să le întrebuinţez.

Zbir mişel, ţine-ţi mâna acoperită de sânge! De ce biciuieşti această depravată? Dezgoleşte-ţi propriul tău spate; tu ai râvnit fierbinte s-o întrebuinţezi în modul pentru care o biciuieşti. Cămătarul spânzură pe cel care înşeală.