Valoarea nutritiva si alimentara a rosiilor

Rosia este o planta de gradina, o leguma sanatoasa cu valori energetice si nutritive mari, cu beneficii pentru intarirea organismului uman.

La originea genetica a acestor fructe, in urma cu multe mii de ani, a existat o specie salbatica, denumita Lycopersicon esculentum, cu fructele de marimea unor cirese. Se pare ca planta (tomata - rosia) este originara din Mexic si Peru. La inceput, rosia a fost utilizata ca planta medicinala si ornamentala, abia apoi ca planta alimentara.

Treptat, a fost aclimatizata, iar din anul 1540 rosia a inceput sa fie cultivata pe mai toate meridianele globului. In Romania, rosiile au fost cunoscute abia pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, insa culturile s-au extins rapid. In prezent, rosiile, tomatele se afla printre cele mai populare plante legumicole.

Sub aspectul com­pozitiei chimice, o rosie contine in medie 94% apa, 0,6% saruri minerale, 5,4% substante organice si multe vitamine. Mai mult, ro­siile contin 1% proteine, 3,4% zaharuri, 0,27% celuloza, 0,35% acizi, 0,15% grasimi, 0,13% pectine, 0,07% glicozizi, 0,03% amidon. Valoarea energetica a rosiilor este relativ mica, fiind cuprinsa intre 22 si 26 de calorii la 100 g si este confirmata de compozitia ei chimica. Din aceasta cauza tomatele sunt indicate in curele de slabire, pe langa suprimarea senzatiei de sete. Desi ro­siile singure nu pot fi considerate drept aliment de baza, marele lor merit este de a stimula apetitul prin aspectul si culoarea lor. Cu cat culoarea rosiilor este de un rosu mai in­chis, cu atat sunt mai bogate in licopen decat in caroten. Aceasta substanta, licopina, are efect anticancerigen. Pasta de tomate rosii este cea mai bogata sursa de licopen, iar cea de tomate galbene este bogata in caroten. In schimb, rosiile necoapte contin salonina, substanta care, in cantitate de numai 0,2 g, provoaca dureri de cap, ameteli si senzatia de arsura, motiv care pledeaza pentru evitarea lor, iar cele coapte excesiv au in compozitie cantitati mari de acid citric.
 

Rosiile trebuie sa fie recoltate la maturitatea fiziologica si este indicat sa fie consumate imediat, in stare proaspata, sub forma de suc sau sub forma de salata simpla ori in amestec cu alte legume (ardei, castraveti, usturoi, patrunjel, etc.). Cu toate ca, prin fierbere, rosiile nu isi pierd proprietatile, fiind distruse doar enzimele si in proportie foarte mica vitaminele, se recomanda consumarea lor in stare cruda.

Dintre componentele substantei uscate prezente in rosii, in prim plan se situeaza vitaminele. Rosiile contin vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, E, K, dar si calciu, magneziu, fosfor, magneziu, fier si licopen. Sucul de rosii este mult folosit in alimentatie, reprezentand o bautura energizanta, reconfortanta si de detoxificare. Important de stiut si de retinut este faptul ca numai 100 ml de suc de rosii contin: 1 mg de provitami­na A, 0,03-0,13 mg vitamina B1, 0,04-0,09 mg vitamina B2, 0,04-0,05 mg vitamina PP, 14-15 mg vitamina C, 40-60 mg vitamina P, etc. De asemenea, rosiile contin la 100 mg in­teresante si utile saruri minerale, intre care: sodiu, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, fier. In general, sucul se consuma in stare simpla, cate 2-3 pahare pe zi sau in amestec cu suc de telina, recomandata toate persoanele, indiferent de varsta.
 

Gospodinele ar trebui sa stie ca aprovizionarea dintr-o data cu cantitati mai mari pot fi mentinute in spatiul de depozitare a frigiderului este daunatoare, pentru ca rosiile isi pierd in scurt timp gradul de fermitate si se degradeaza. De asemenea, trebuie combatut obiceiul de a consuma aceste valori valoroase fructe ale verii fara a fi bine spalate sub jet de apa, de altfel ca si toate celelalte legume si fructe care se consuma in stare cruda.

Consumul de rosii contribuie la prevenirea unor boli precum cancerul, gripa, obezitatea, ischemia si aritmia cardiaca, diabetul, boli de piele, litiaza, reumatism, reumatism, afectiuni vasculare, boli ale sangelui, etc.