Tundra si zapezile vesnice - expeditii

Tundra este o formatiune vegetala alcatuita din arbusti, subarnusti si plante ierboase care populeaza suprafete intinse din Islanda, nordul peninsulei Scadinave, extremul nord al Rusiei pana in peninsula Kamceatka, estul Canadei, insulele Macquarie, la sud-vestul Noii Zeelande si tarmurile Antarctidei.

In tundra, clima arctica este aspra si friguroasa, putin prielnica vietii. Din sud spre nord, temeperaturile scad treptat, culminand la poli, unde viata este slab reprezentata sau chiar lipseste cu desavarsire. Aici se succed doua anotimpuri, vara scurta cu lumina continua, urmata de o iarna lunga si geroasa.

Datorita acestor conditii vitrege, tundra adaposteste un mozaic de formatiuni arbustive scunde si ierboase cu o perioada scurta de vegetatie, fapt pentru care aproape totate plantele infloresc deodata. Din regiunile sudice pana in cele nordice putem observa o succesiune de fitocenoze tipice reprezentative: tundra cu arbusti, tundra cu subarbusti, tundra cu muschi si licheni si trundra rara, slab populata, situata la zona de contact cu zapezile vesnice.

Aceste regiuni, greu accesibile pentru om, au fost explorate si studiate de numerosi geografi, alpinisti, navigator inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea de: J. Payer, de origine ceha, care a participat, in anul 1860-1870, la a doua expeditie polara pe vaporul “Germania”, comandat de Karl Koldewey.

Expeditia a inaintat de-a lungul tarmului rasaritean al Groenlandei, descoperind pe drum fiordul Franz Iosef, pana la paralela de 75º30´ latitudine Nordica, unde a fost oprita de ghetari. Expeditia a iernat pe insula Sabine, iar de aici Payer si-a continuat drumul pe schiuri de-a lungul coastei de nord-est a Groenlandei pana la capul Bismarck, in vara anului 1880 turistul scotian Leigh Smith, calatoreste pe un iaht cu aburi. A descoperit, in dreptul paralelei de 80º latitudine nordica, insulele Hooker, Bruce si Northbrook, iar la nord-vest de acestea, mari portiuni de uscat pe care le-a numit Tara lui Georg si Tara Alexandriei. Expeditiile la Polul Nord au fost continuate de: Nikita Salaurov, care a navigat de la gurile Lenei, peste Kolama, pana la estuarul Ciaun; Mihail Konstrantinovici Sidorov, care a organizat navigatia comerciala de la trmurile nordice ale Rusiei europene pana la tarmurile nord-sudice ale Siberiei; in perioada anilor 1880-1890, Fridtjof Nansen, mare umanist si explorator norvegian al Arcticii, de specialitate zoolog, impreuna cu Otto Sverdrup si patru insotitori au facut, mai intai in sanii trase de caini, iar apoi cu schiurile, primul mars de 50 km peste cupola de gheata din Groenlanda de Sud, de-a lungul paralelei de 64º latitudine nordica, pana la coasta de sud-vest (fiordul Ameralik) ce-a de-a doua explorare a Arcticii, din a doua jumatate a secolului al XIX-lea – cea mai importanta sub raport stiintific – a fost inceputa de Nansen, in 1893, pe nava “Fram”, special construita pentru navigatia printre ghetari. Dupa o lunga si grea calatorie prin Marea Kara, ocolind peninsula Iamal s-a indreptat spre capul Cliuskin, descoperind insula Sverdrup si, apoi la nord de stancile Minin, insulele Scott-Hansen. Dupa o lupta apriga cu gheturile, Nansen ajunge in golful Taimar unde a descoperit peninsula Oskar. In drumul spre capul Celiuskin, dincolo de gurile raului Anabar, “Fram” a fost prins intre gheturi. Atunci Nansen l-a luat cu el pe Frederik Johansen, a parasit, la 14 martie 1895, vaporul si a pornit spre pol, unde a facut numeroase observatii oceanologice. Dupa indelungi peripetii si mari sacrificii, Nansen soseste in Norvegia de Nord aproape concomitent cu vasul sau “Fram”, comandat de marele navigator Otto Sverdrup. Numele lui Nansen a devenit unul dintre cele mai populare din lume, descrierea calatoriei sale a fost tradusa in toate limbile europene si este reeditata si azi.

Alaturi de aceasta scurta istorie a expeditiilor se cuvine sa amintim si renumitii exploratori: John Ross, W. E. Parry, John Franklin, Stefanson, George Strong Nares, Solomon Auguste Andree, Robert Edwin Peary, Dumont d’Urvilie, Charles Wilkes, Robert Falcon Scott, Douglas Mawson s.a.