Structuralizarea magica a timpului

Timpul ca si spatiul a fost de multa vreme obiectul diferitelor discipline filosofice de la teoria cunoasterii (Kant-Bergson) pana la filosofia istoria si cea existentiala. Nu lipsesc nici lucrari din domeniul sociologiei si al filosofiei religiilor, care studiaza problema timpului la popoarele mai putin evoluate. Astfel este studiul lui H. Hubert si M. Mauss, intitulat “Studiu sumar al reprezentarilor timpului in magie si religie”, precum si capitolul despre timp din “Filosofia formelor simbolice” a lui E. Cassirer.

In lucrarile lui Levy-Bruhl se gaseste de asemenea un bogat material asupra timpului la primitivi. In ceea ce priveste materialul romanesc, amintim alaturi de colectiile folcloristice care asteapta sa fie interpretata, un studiu al lui E. Bernea “Timpul la taranul roman. Contributie la problema timpului in religie si magie”, lipsit insa de documentarea stiintifica necesara.

Desigur ca pe noi nu ne intereseaza aici toate aspectele timpului, ci numai functia lui magica, adica timpul privit drept cadru al actiunilor magice. Ca punct de plecare trebue sa reamintim ceea ce am spus despre spatiu in legatura cu cele trei perspective posibile: stiintifica-filosofica, cea a simtului comun si cea magica, aplicandu-le mutatis-mutandis asupra timpului.

Ce este timpul? Se stie ca timpul in conceptia stiintifica este un mediu infinit si omogen. E adevarat ca Bergson se intreaba daca nu cumva “timpul conceput sub forma unui mediu infinit si omogen, nu este un concept hibrid si care se datoreste introducerii ideii de spatiu in domeniul constiintei pure”. Si coincide ca timpul conceptul astfel nu este doar “fantoma spatiului”. E natural ca Bergson, filosof intuitionist, sa conceapa timpul mai aproape de simtul comun, de timpul sensibil, care nu e deloc omogen si nici infinit. E suficient sa ne marginim la experiente proprii pentru a ne da seama ca acelasi fragment de timp are lungimi deosebite dupa “tensiunea constiintei” noastre, cum ar zice Bergson. Conferintele au intotdeauna darul de a ne convinge despre subiectivitatea timpului. Subliniem deci faptul ca spre deosebire de timpul fizic sau subiectiv, abstract, infinit si omogen, conceput subiectiv – timpul sensibil sau subiectiv (numit uneori si psihologic) este o realitate calitativa. Stiinta opereaza astfel cu o notiune cantitativa, iar experienta sensibila, filosofia intuitionista si viziunea magica, cu o notiune calitativa a timpului.

Timpul vazut prin prisma magiei, nu este o potentare in sensul neomogenitatii si a calitativului timpul sensibil. Fiecre clipa din ceasurile zilei, fiecare zi a saptamanii sau a anului, isi are o anumita semnificatie cauzala. Timpul magic este astfel o realitate discontinua cu structuralizari si virtualitati ce trebuie sa fie tinute in seama de actiunile omenesti. O actiune nu poate fi intreprinsa cu succes decat intr-un anumit timp. Exista deci timpuri rele si timpuri bune, faste si nefaste, a caror insirare cronologica formeaza calendarul magic. M. Mauss chiar afirma: “ Actele si reprezentarile religiei si putem adauga si ale magiei, comporta notiuni de spatiu si timp indeajuns de diferite de notiunea normala. E indiscutabil ca aceasta notiune religioasa a timpului a stat la baza elaborarii calendarelor”.