2. Opiacee

Opiumul şi substanţe înrudite:

Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafeţe întinse, cu precădere în Orientul apropiat, mijlociu şi îndepărtat. După perioada de înflorire, planta formează o capsulă rotund-ovalară ce conţine seminţele acesteia.

După o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizează şi se recoltează un latex alb, lăptos. Prin uscare, acesta se colorează spre maron şi se întăreşte, dobândind o consistenţă asemănătoare cauciucului. Această formă brută a opiumului se modelează în bulgări, sau aşa-numite "pâini". Culoarea oscilează între maron şi negru.

După prelucrare, opiul brut poate fi mâncat, băut, injectat sau fumat. Opiumul conţine aproximativ 40 de substanţe active diferite, numite alcaloizi.

Alcaloidul principal este morfina (etimologia cuvântului porneşte de la zeul somnului în mitologia romană, Morfeu). Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar. Se prezintă sub forma unei pulberi albe, bej sau maronie cu gust amar, solubilă la umiditate. Este găsită sub formă de comprimate, soluţie (în doze injectabile) sau supozitoare.

Heroina se extrage prin transformarea morfinei obţinute din opiumul brut, adăugându-se diferite substanţe chimice într-un proces chimic simplu, în mai multe etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, în general, doar cunoştinţe de bază în chimie. Gradul de puritate al heroinei însă este în relaţie directă cu priceperea şi experienţa chimistului care o prepară. În ciuda unor procedee de bază şi a substanţelor chimice obligatorii pentru obţinerea heroinei, chimistul are o marjă de libertate suficientă în aplicarea unor metode de producţie individuale. În consecinţă, formularea heroinei oferite pe piaţa consumatorilor de droguri poate fi diferită, în funcţie de:

· formularea în timpul procesului de producţie (bulgăre, granule, pulbere)

· substanţele chimice şi adjuvanţii adăugaţi, ce determină variaţii ale culorii

· variaţiile în compoziţia chimică.

Heroina pură, "neîntinsă" ajunge foarte rar pe piaţă. De multe ori, laboratoarele de preparare adaugă încă din producţie anumite substanţe, cu intenţia de a produce anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnină. Această substanţă, utilizată printre altele ca rodenticid, are efect stimulator, administrată în cantităţi mici. Consumatorul ar putea, astfel, conştientiza mai bine trăirile din timpul stării de euforie (germ. Rausch).
Acelaşi efect stimulator îl are şi cafeina, frecvent adăugată heroinei. Făcând abstracţie de aceste amestecuri preparate în laborator, traficantul "întinde" adesea marfa cu glucoză, lactoză, acid citric sau substanţe farmaceutice (de ex. paracetamol - substanţa activă: acetaminophen). Dacă traficantul însă nu are la dispoziţie nici unul din aceşti excipienţi, nu ezită să utilizeze alte substanţe, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinaţi chiar şi detergenţi, insectidice, var ş.a.

Forme de consum:

Opiaceele pot fi înghiţite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare.

Heroina fie se prizează, se inhalează (metodă numită "hailing" sau "blowing"), ori se injectează intramuscular, subcutan (în ţesutul adipos) sau intravenos, ultima variantă fiind constatată cel mai frecvent.

Alte tipuri de droguri

1. Haşişul şi marihuana

2. Opiacee

3. Halucinogene

4. Amfetamine

5. Sedative şi somnifere

6. Cocaina

7. Crack-ul

8. Droguri sintetice (designer drugs) - Ecstasy

9. Droguri de petrecere (party drugs)

10. Metadona

11. Solvenţi

12. Alcoolul

13. Plantele etnobotanice