Sophia Loren

Un reper in cinematografia internationala, o actrita de origine italiana inzestrata cu un farmec aparte, Sophia Loren a devenit un sex simbol international. Frumoasa si extrem de talentata, a castigat in anul 1960 Oscarul pentru rolul ei din filmul "La ciociara" - "Doua femei", devenind astfel prima actrita straina care a castigat Premiul Academiei.

Sophia Loren (Sofia Scicolone) s-a nascut la Roma pe 20 septembrie 1934, ca fiica nelegitima a inginerului Riccardo Scicolone si a napolitancei Romilda Vilani, o modesta "profesorasa" de pian.

"Ratusca cea urata" (Sophia a fost foarte bolnavicioasa si slaba in copilarie) se transforma in "lebada" si mama sa o inscrie la un concurs de frumusete "Concursul pentru alegerea Principesei marii" la Neapole unde castiga locul doi si o inscrie la o modesta scoala de arta dramatica din Neapole.

Sigura pe frumusetea fiicei sale, mama sa pleaca impreuna cu Sophia (la doar 15 ani) la Roma, in cautarea succesului si bate in fiecare zi la portile "Cinecittei" pentru a-si incerca norocul.

Impreuna cu mama sa, care in 1932 castigase un concurs ca sosie a Gretei Garbo, a debutat in filmul "Quo Vadis?".

A participat la mai multe concursuri de frumusete printre care si Miss Italia in 1950 (unde a castigat titlul de Miss Eleganza, titlu creat special pentru ea). A pozat pentru mai multe reviste si a participat la mai multe filme in roluri secundare care, putin cate putin, o faceau sa iasa in evidenta, rolurile pe care le juca fiind axate in principal pe calitatile sale estetice. Intr-un singur an a jucat in aproximativ 15 filme, in genericul carora ea a aparut atat cu numele de Sofia Scicolone cat si cu pseudonimul de Sofia Lazzaro.

In 1952 primeste rolul Barbarei Lama in filmul "Africa sotto i mari" care ii pune in evidenta frumusetea si talentul, incepand astfel sa fie remarcata.

Producatorul Carlo Ponti este cel care intuieste talentul si expresivitatea chipului ei si ii propune primul contract pe trei ani, ii schimba numele in Sophia Loren si ii incredinteaza primul rol de la care incepe celebritatea ei, "Aida", in filmul regizat de Clemente Fracassi in 1953.

Intre cei doi se naste o adevarata si frumoasa poveste de dragoste, ziarele vremii descriind cu lux de amanunte sacrificiile producatorului de a se desparti de prima sotie, ceea ce biserica catolica nu aproba si sacrificiile starului de a avea copii. S-a casatorit de doua ori cu Carlo Ponti, prima data in septembrie 1957, dar, din moment ce, in acea perioada, divortul nu era legal in Italia si astfel cuplul risca sa fie acuzat de concubinaj (Loren) si de bigamie (Ponti), cei doi au emigrat in Franta unde au devenit cetateni francezi si Ponti a putut sa divorteze de sotia lui Giuliana Fiastri si s-au recasatorit pe data de 9 aprilie 1966 la Sevres (Franta).

Mariajul lor a fost unul de lunga durata, cei doi convietuind impreuna pana in 2007 cand Carlo Ponti a murit. Au impreuna doi baieti: Carlo Ponti Jr. nascut in 1968, astazi cineast si Edoardo Ponti nascut in 1973, in prezent scenarist, regizor, producator si detinatorul premiului de AUR pentru Between Strangers /2003 la Newport Beach Film Festival.

Din momentul in care l-a intalnit pe Carlo Ponti cariera Sofiei a prins aripi. La inceput a jucat in filme ca: "Carosello napoletano" (1953), "L'oro di Napoli" (1954) si "La bella mugnaia" (1955).

Aparitia ei pe coperta celebrei reviste Life Magazine in 1955 marcheaza inceputul carierei internationale, datorita frumusetii sale, precum si a talentului sau innascut ca actrita.

Incepand cu 1956 interpreteaza si in limba engleza in principalele productii din SUA. Aici a debutat in filmul "The pride and the passion" unde joaca alaturi de Cary Grant.

In timp, se va afirma din ce in ce mai mult ca o adevarata icoana a cinematografiei italiene in lume; definitiva consacrare ca actrita va veni cu Premiul Oscar castigat in 1960 pentru interpretarea din filmul sau simbol "La ciociara" de Vittorio De Sica intr-un rol care fusese refuzat de Anna Magnani.

In anii saizeci si saptezeci, Sophia a devenit star de cinema international si a continuat sa faca filme, atat in SUA si Europa, in care joaca alaturi de actori celebri cum ar fi: Paul Newman, Marlon Brando, Gregory Peck si Charlton Heston. Printre cele mai celebre filme in care a jucat in SUA se numara epopeea clasica "El Cid" (1961), "The Fall of the Roman Empire" (1964), filmul de aventura "Arabesque" (1966), muzicalul "Man of La Mancha" (1972) si "The Cassandra Crossing" (1976). Si-a castigat un respect deosebit cu rolurile jucate in filmele italiene "Casatorie in stil italian" (1964) si "O zi speciala" (1977). Pe parcursul acestor ani ea a primit o a doua nominalizare la Oscar si a castigat cinci Golden Globe Awards.

Impartita intre Italia si Hollywood, joaca in numeroase filme de succes alaturi de cele mai mari staruri mondiale, filme conduse de regizori ca: Vittorio De Sica, Mario Monicelli, Ettore Scola, Dino Risi, Mario Camerini, Charlie Chaplin, Sidney Lumet, George Cukor, Michael Curtiz, Anthony Mann si André Cayatte. Interpreteaza roluri in opt filme regizate de Vittorio De Sica, completata deseori de actorul Marcello Mastroianni.

Nicio actrita italiana n-a ajuns vreodata la o asemenea popularitate internationala.

In 1982, in urma vechilor probleme cu fiscul italian, este acuzata de evaziune fiscala si inchisa, ramanand timp de 17 zile in penitenciarul din Caserta. Responsabilitatea evaziunii fiscale a fost atribuita apoi impresarului sau, dar nu i-a fost usor sa remedieze proasta publicitate creata fata de opinia publica italiana.

In anii optzeci s-a ocupat aproape numai de participarea la productii TV: "Sophia: Her Own Story" film autobiografic pentru televiziunea americana dupa romanul omonim, "Madre coraggio" (1986), "Mamma Lucia" si remake-ul filmului "La ciociara" (1988) de Dino Risi: singura exceptie a fost filmul "Qualcosa di biondo" (1984) in care joaca alaturi de fiul sau Edoardo.

In 1994 joaca in celebrul film "Prêt-à-porter", de Robert Altman.

In anul urmator a fost partenera lui Jack Lemmon si Walter Matthau in "That's amore - Due improbabili seduttori", iar in 1997 a interpretat rolul de mama a unui baiat evreu care voia sa devina comunist, in filmul "Soleil" de Roger Hanin.

In 2002 a jucat in "Cuori estranei", condus de fiul sau Edoardo Ponti, iar in 2004 a jucat in filmul "Peperoni ripieni e pesci in faccia de Lina Wertmulle". Dar cel mai mare succes il va avea in serialul TV "Francesca e Nunziata" (2001), iar in 2004 joaca alaturi de Sabrina Ferilli in "La terra del ritorno".

A interpretat rolul unei maici intr-o publicitate tv impreuna cu Christian De Sica si Elisabetta Canalis.

In 2006 a pozat pentru Calendario Pirelli 2007.

In februarie 2007 iese filmul "Saturno Contro" de Ferzan Ozpetek, coloana sonora a filmului fiind melodia "Zoo be zoo be zoo" interpretata de Sophia.

In februarie 2009 a decernat premiul Oscar pentru categoria cea mai buna actrita, premiul revenindu-i lui Kate Winslet. In acelasi an, dupa o absenta destul de mare din lumea cinematografiei este chemata de Rob Marshall pentru a o interpreta pe mama protagonistului in "Nine".

In 2010 se reintoarce in lumina reflectoarelor si devine protagonista miniseriei "La mia casa è piena di specchi", inspirata din cartea autobiografica a surorii sale Maria Silicone. Sophia o interpreteaza pe mama sa, Romilda.

Intalnirea actritei cu regizori ca Fellini, Visconti, Antonioni si mai ales De Sica, interpretarile unor roluri memorabile in filme ca: Quo Vadis, Ciociara, La Giornata particolare, Prêt-à-Porter, etc., cuplul actoricesc facut cu Marcello Mastroianni au facut din celebra actrita o somitate a filmului mondial, o vedeta cu demnitate ce a impacat succesul cu bunul simt si care nu a facut din viata particulara "o vitrina".