Rezervatia naturala Polita cu Crini din Muntii Ceahlau

In Muntii Ceahlau laricele sau zada (Larix decidua var. Carphatica) apare destul de des, individual, in palcuri sau arborete destramate, asezat pe brane si intre stanci, in locuri bine luminoase, in bazinul superior de receptie al Paraului Izvorul Muntelui, in urmatoarele zone: pe Culmea Rachitis, pe Piciorul Scurt si politele ce imbraca Fundul Ghedeonului si in alte parti.

Sub Piatra cu Apa pe Culmea Pachitis, acest conifer cu frunza cazatoare vegeteaza in zona numita Polita cu Crini in amestec cu molidul (Picea excelsa) si pinul (Pinus silvestris), formand arborete. Aceasta este o suprafata forestiera ocrotita ca rezervatie naturala inca din anul 1941.

In aceasta rezervatie forestiera vegeteaza, in stare naturala, cele mai frumoase exemplare de zada (larice) din tara, iar pinul din arboretele in amestec este ocrotit doar in acest loc. Arboretele este cunoscut sub numele de larice, zada, crin, in limbajul local, sau stejarul muntilor. Polita cu Crini, ce face parte din rezervatia stiintifica Ceahlau, contine 14 parcele de padure situate la 1.400-1.5000 m altitudine in zona Polita cu Crini – Criminis – Piatra cu Apa. Exemplarele de larice ating peste 30 m inaltime si un diametru al trunchiului de 90 cm.

In zona mentionata, mai sus, exista, de fapt, nu mai putin de sapte polite cu crini. Laricele mai vegeteaza natural in tara noastra si in alte zone montane: Ciucas, Bucegi, Lotru, Trascau si Gilau, pe terenuri sarace in substante nutritive, stancoase si situate in etajul montan sau subalpin. Lemnul sau detine calitati exceptionale (tare, greu, elastic, trainic), contine foarte multa rasina si tanin in scoarta sa, avand o mare valoare economica. Dupa tisa (Taxus bacata), laricea este o alta specie de rasinoase rara si in pericol de disparitie. Atinge varste mari, de 600-700 ani (uneori depasind 1.000 ani). In Muntii Lotrului a fost taiata o zada cu 532 inele.

Nu e tablou mai inviorator primavara, unde sunt zade, decat proaspatul verde ca de grau al frunzelor de primavara, in contrast cu mohoratele cetine ale molidului. Toamna, cand cetina zadei se ingalbeneste si se asterne, covor auriu, pe sol, am spune noi, privelistea este la fel de frumoasa.