Policromia naturala - un spectacol al luminii

Multa vreme, oamenii au ramas uimiti in fata policromiei naturii, dar nu i-au deslusit secretul. Treptat, insa, firile iscoditoare au facut descoperiri importante. Urmarind utilul si frumosul, omul a inteles ca “misterioasa” culoare este data de pigmenti, carora le-a descifrat si natura chimica, moleculara. Verdele omiprezent in lumea vegetala e dat de granulele de clorofila. Rosul aprins al sangelului este propriu hemoglobinei. Culoarea portocalie, specifica morcovului, este produsa de carotenoide. Pigmentii din substantele grase sunt cromolipoide. Culoarea cafenie pana la negru a pielii este generata de melanina etc.

Gama pigmentilor e bogata, dar numarul acestora se incadreaza, pe baza structurii lor chimice, in numai cateva grupe mari: porfirinele (de genul clorofilei si hemoglobinei), carotenoidele si melaminele. In regnul vegetal, pigmentilor porfirinici si carotenoidici li se adauga flavonele (care dau culorile galben si portocaliu) si antocianii (care sunt raspunzatori de culorile rosii, albastre si violet). Combinatiile de pigmenti, numeroasele reactii biochimice provocate de variatiile mediului dau minunata paleta coloristica pe care o intalnim, la tot pasul, in natura.

Cine da, de fapt, culoarea?

Ochiul, dupa cum se stie, distinge lumina colorata si corpuri care au proprietatea de a fi colorate. Ambele fenomene depind de ceva comun: de existenta luminii. Senzatia de lumina colorata se explica prin perceperea, de catre ochi, a radiatiilor electromagnetice de lungimile de unda proprii spectrului vizibil.

Dar culoarea obiectelor cine o da?

O experienta simpla este edificatoare. O bucata de sticla verde pusa in calea unui fascicul luminos (inainte ca acesta sa inte intr-o prisma care descompune lumina) nu ne va arata ca, undeva, in spectru, nu apare culoarea rosie, care este culoare complementara verdelui; daca sticla va fi rosie, vom vedea ca nu apare culoarea verde; daca sticla va fi albastra, nu vom regasi radiatia galbena, iar daca sticla va fi portocalie nu vom observa radiatia albastra-verzuie, ci doar o banda neagra. Rezulta ca unele radiatii au fost obsorbite de sticla si altele nu. Aceasta proprietate de a absorbi partial si total radiatiile, de a le reflecta sau de a le lasa sa treaca este proprie materiei. Daca corpul nu absorbe nici o radiatie din spectrul vizibil este transparent, incolor; daca le reflecta total este de culoare alba, iar daca le absorbe total este de culoare neagra. Un corp aparte colorat in culoarea complementara celei pe care o absoarbe. Frunzele absorb radiatiile rosii si le reflecta pe cele verzi-albastrui. O floare rosie absoarbe radiatia verde-albastruie, dar reflecta radiatia rosie.

Ce face, insa, posibila colorarea unor substante incolore pentru ochiul omenesc? Numai structura chimica a unor substante, mai exact existenta unor molecule in care atomii unt uniti prin duble legaturi electronice, numite cromofore. Acestea confera culoarea. Daca in substanta incolora se introduce o grupare cromofora, ea va deveni colorata, ca urmare a absorbtiei selective a unor radiatii si reflectarii celor complementare lor.

Pasteluri. Lumina si culoare. Fara lumina, cea de-a doua nu exista. Numai lumina face posibila policromia, minunatul spectacol coloristic al naturii.

Autor: V. Stancu