Poezii de iarnă pentru grădiniţă

Iarna

Iarna cea de daruri plină

A venit la noi.

Şi-a adus cu ea lumină

Şi fulgi albi şi moi.

Copacii i-a-mpodobit

Cu hăinuţe albe,

Casele le-a învelit

Cu florile dalbe.

Pe la geamuri, flori a pus,

Parc-aduse-n dar,

Iar pe la streşini, pe sus,

Ţurţuri de cristal.

Casele stau zgribulite

Sub cuşma de omăt,

Ogoarele adormite

Au uitat de tot …

Ici şi acolo, câte-o cioară

Vrea să le enerveze,

Dar, culcate-n plăpumioară,

Încep să viseze.

Şi visează: iarbă, flori,

Păsări cu ecou,

Se trezesc şi au fiori,

Dar adorm din nou.

Iarna

Stau în casă şi privesc,
Micii fulgi ce strălucesc.
Ei cad, se-aştern uşor,
La noi au venit cu dor.

Ei în cor ne desenează,
Iarna albă, luminoasă.
A venit iarna voioasă,
În veşmântul luminos,

Şi-l aduce pe Hristos.
Toată lumea-i mulţumeşte,
Că aduce pe Hristos,
Mesia Chip Luminos.

Iarna

Uite, iarna, zvăpăiata,
A trimis un fulg la mine,
Să mă-ntrebe dacă-s gata
S-o-ntâlnesc cum se cuvine.

- “Las-o să vină fuguţa!”
Am răspuns cu bucurie,
- “O aştept cu săniuţa.
Ce mai vorbă? Las’ să vie!”

Iarna

Iarna cea geroasă

A sosit acum.

Bulgări de zăpadă

Îşi fac loc pe drum.

Veselia-i mare

Pentru noi cei mici,

C-alergăm pe stradă

Ca nişte voinici.

Iarnă mult frumoasă,

La noi să mai vii,

Căci tu-ntotdeauna

Ne-aduci bucurii.

Iarna

Iarnă albă cu ninsoare,

Lasă-ne un pic de soare

Şi căldură, că acuş’

Vom porni la săniuş!

Iarna

Ninge, bate vântul,

S-albeşte pământul!

Vezi numai zăpadă,

Merg sănii pe stradă.

Pe geam, dimineaţa,

Găseşti flori de gheaţă.

Ai o sănioară,

Fugi cu ea pe-afară.

Iar când stai din joc,

Bine-i lângă foc.   

Iarna

Vine iarna! Las’ să vie!

O aştept cu bucurie.

Chiar dacă va viscoli,

Îmbrăcat bine voi fi,

Cu căciulă şi palton,

Cu mănuşi şi cu şoşoni.

Iarna

Este frig şi este ger,
Cad fulgi albi, de sus din cer.
Vâjiie şi suflă vântul.
Iarna a cuprins pământul.
Desenaţi copacii goi:
Unu-aici şi colo doi.
Stând sub ger în amorţire,
Au pe crengi neaua subţire.

Hai să desenăm o casă.
Sus pe ea zăpada-i groasă,
Iar din coş, spre cer, în sus,
Fumul gros de vânt e dus.

Şi alături de căsuţă,
Un copil c-o săniuţă,
Iar alţi doi înalţă-n grabă,
Un om mare de zăpadă.

Iarna

A sosit în haina albă,

Ţurţuri stau la streşini, salbă.

Să pornim copii, acuş’,

Veseli toţi la săniuş,

Hai, veniţi la derdeluş!

Şi când fulgii-ncep să cearnă,

Aranjaţi pomul de iarnă.

Bate vântul, nu pasă

Că e cald la voi în casă.

Bucurii, bucurii,

Hai să ne jucăm copii!

Iernuţa fulguşor

Prin văzduh zbor uşor,
Nici nu urc, nici nu cobor,
Sunt iernuţa fulguşor.
Sus e frig şi mă fac sloi,
Jos e cald, mă fac noroi.
Am prieteni mii şi mii
Şi-i îndrăgesc pe copii.

Iarna în noapte

Este iarnă şi e noapte,
Pe cer stelele sclipesc,
În adânc întunecate,
Ca şi comorilor cereşti.

Norii cern uşor zăpada,
Fulgii cad, parcă plutesc,
Iar copacii în zăpadă,
Se aud cum şoptesc.

Iarna-mbracă toată ţara,
Cu o rochie albă, seara
Şi cu fulgi pufoşi de lână,
Se aşterne pe fântână.

Citeste si: 

Poezii - sarbatori de iarna

Poezii de Craciun

      Poezii de iarna pentru copii

      Mos Craciun - Otilia Cazimir

      La sanius - poezii

      Legenda lui Mos Nicolae

George Cosbuc - Iarna pe ulita