Poarta maramureseana

Ati urcat vreodata in Maramuresul cel mandru si fascinant? Acolo unde s-au nascut, pe langa minerit si foristerait, industrii si cvartale? In lumea aceea plina de cantec si legende, bogata in traditii si iscusinta, in care trecutului artistic i se adauga noi si marete opere de arta? Intr-un cuvant, v-a fost dat sa vedeti la fata locului, sa admirati si sa pipaiti cu mana tremuranda de emotie vestitele porti maramuresene de dincolo si de dincoace de muntele Gutai?

Pamantul acela sfant, cu oameni neasemuiti si privelisti fara de seama m-a atras in repetate randuri. Mai ales portile cu incrustatii slefuite in rabdare si talent, unice, nu doar la noi, cu pretutindeni in spatiul terestru.

Un sentiment al frumosului, o educatie milenara a bunului gust strapanesc deopotriva fiinta romanului, deci si a maramuresanului care a inteles sa-si exprime arta mai ales in lemn. Marturiile creatiei de poezie si ambianta sunt, pe aceste meleaguri neasemuite, fara numar. Obisnuinta, mostenita din strabuni, de a face din spatiul sau afectiv un mediu de atractie, primitor si original, isi are radacini in cautari febrile si neostenite in vreme, in secole.

Poarta, mai ales poarta, ne introduce fascinanta in lumea visului de maretie si frumos, in specificul unor locuri tulburatoare in creatie si maiestrie. Fiecarui oaspete i se ofera cinstea de a trece pe sub un Arc de Triumf, semn al ospetiei si pretuirii. Arcada, ce impodobeste intrarea pe teritoriul marei prietenii, poate fi intalnita si pe alte meleaguri, in inima Transilvaniei, in Moldova, Oltenia si Banat, in sesul muntenesc si cel dobrogean. Numai ca forma si caracterul ornamental difera, tinand oarecum de specific, de particular, de mediul obiectiv si de inspiratie. Niciunde insa nu se atinge maiestria si perfectiunea maramuresana in a reda ganduri si sentimente, in a exprima trairi profunde, bucuria artei duse spre perfectiune.

Arhitectura populara a Romaniei libere si independente e de-o varietate populara. Trei stapli masivi, sprijinind un acoperis ingust si prelung, lucrat in sindrila ori in placi durable de stejar, isi gaseste pe Iza un spor de maiestrie si inventivitate. Incadrata intr-o ornamentatie bogata, portita si poarta din Maramures luneca parca de la sine in laturi atunci cand sosesc musafirii cu ganduri bune. Pentru ca mai intai de toate ele sunt destinate omului curat si cinstit, celui caruia i se cad a fi destinate ospetia si frumusetea intrarii, motivele florale sau zoomorfe cioplite cu migala si istetime de-o neasemuita dalta. Stalpii sustinatori iau adesea chip uman stromosesc, se infatiseaza ca niste fiinte fantastice sosite cu timpul de demult. Sunt ca niste strajeri ai spiritului pusi sa ocroteasca linistea ograzii si a casei. Si nu intamplator se spune ca marele Vida Gheza, neintrecut in maiestria de a insufleti lemnul, de a-i da forma si expresivitate, a avut un sfetnic neintrecut in marea arta populara. Alteori, acoperisul de deasupra portii, arcuita maiastru, reda o bolta imaginara si bogat instelata. In mare, sculptura maramuresanului reprezinta cu patos si inima calda binele, lumina solara si seninul boltii, gingasia unei flori si surasul sincer si prietenos al omului, fiorul unei bucurii nemarginite si al visului milenar de a trai pasnic si in buna vecinatate.

Portile prieteniei, statorniciei si primitoarele porti ale intelegerii si pasnicei convietuiri, isi astepata cu incredere imbietoare oaspetii. In Maramures si alte localitati din Romania. In Cislaul ploiestean, in Ceaurul oltean, in Marginimea sibiana, in Poarta Alba dobrogeana, in Buziasul banatean, in Letcani moldoveni sau in Frasinetul muntea, oriunde. Iar dincolo de aceste porti maiestre, oaspetele afla numeroase si neintrecute minunatii artistice, decorul mereu fascinant al ograzii, al casei, al incaperilor ingrijite si impodobite cu gust, portul de sarbatoare al gazdelor, masa cu paine si sare a pacii si bunavointei, zambetul familial si traditionalul, sincerul: Bun venit in casa voastra!