Platon ataca mitologia traditionala

Cu toti cunoastem sau am auzit despre celebra lucrare “Republica” scrisa de Platon aproximativ in anul 350 i.Hr. In acest articol incercam sa va prezentam cateva discutii dintre Socrate si interlocutorul sau Adeimantos din care reiese cat de irezistibila ar fi lumea daca unele povesti traditionale despre zei ar fi spuse in cetatea ideala.

Socrate:

Inainte de toate, trebuie sa ii supraveghem pe povestitorii de mituri, asigurandu-ne ca numai povestile nobile sunt alese, asigurandu-ne ca numai povestile nobile sunt alese, in vreme ce celelalte sunt respinse. Trebuie sa le convingem pe doici si pe mame sa povesteasca copiilor istoriile alese, modelandu-i astfel spiritual, mai degraba decat trupeste. Din povestile istorisite in prezent majoritatea trebuie respinse.

Adeimantos:

La ce povesti te referi?

Socrate:

In miturile mai mari ar trebui sa putem vedea si ce este mai mic; caci forma si efectul celui mai mare si ale celui mai mic ar trebuie sa fie indentice, nu crezi?

Adeimantos:

Da, cred. Dar nu stiu la ce mituri mai mari te referi tu.

Socrate:

Cele pe care Hesiod, Homer si alti poeti obisnuiau sa ni le spuna. Caci, presupun, ca acesti oameni obisnuiau – si inca o fac – sa compuna istorii false si sa le relateze omenirii.

Adeimantos:

Ce povesti? Si ce obiectie poti avea la ele?

Socrate:

O obiectie ce trebuie accentuata de la inceput, mai ales daca basmul fals este si urat.

Adeimantos:

Ce vrei sa spui?

Socrate:

Vreau sa spun ca un povestitor face o analogie proasta intre natura zeilor si a eroilor, asemenea unui pictor care face o reprezentare nepotrivita.

Adeimantos:

Acesta e, cu siguranta, un fapt la care trebuie sa obiectam. Dar, mai exact, despre ce lucruri vorbesti?

Socrate:

Ei bine, despre cel mai important subiect privitor la cele mai importante persoane – exista o naratiune urata ce descrie faptele pe care Hesiod i le atribuie lui Uranus si razbunarea lui Cronos asupra lui. Cat despre lucrurile pe care le-a facut Cronos si le-a suferit in mainile fiului sau, presupunand chiar ca ar fi adevarate, astfel de chestiuni nu ar trebui, asa cred eu, povestite in mod neghijent celor tineri si fara judecata. Mai degraba, ele ar trebui parcurse in liniste sau, daca trebuie spuse, trebuie communicate la foarte putini in contextul misterelor secrete, la un ritual care implica sacrificarea nu numai a unui porc, ci a unui animal mare si greu de gasit. In acest mod, astfel de povesti vor fi auzite de cat mai putini oameni posibil.

Adeimantos:

Aceste povesti trebuie tratate cu atentie.

Socrate:

Si nu ar trebui, Adeimantos, spuse in cetatea noastra.

Este doar o parte a conversatiei purtate. Concluzia este simpla: platonicul Socrate considera nepotrivit mitul luptei dintre zei si titani, precum si alte dispute dintre divinitati. El insusi povestitor innascut, Platon este doar prea constient de cum pot influenta, in rau sau bine, naratiunile imaginative ale faptelor divine sau eroice.