Plantele medicinale folositoare omului

In evolutia lui, omul a observat cu atentie natura, incercand sa-i afle tainele, sa desprinda partile folositoare, in scopul organizarii existentei. Plantele, raspandite la tot pasul in zonele fertile, erau la indemana oricui.

Plantele s-au dovedit de o mare diversitate morfologica, dar si structural chimica. In scrierile vechi se mentioneaza utilizarea plantelor medicinale cam pe la anii 6.000 i.e.n. de sumerieni, apoi babilonieni, asirieni, greci, romani arabi, chinezi. Plantele medicinale s-au folosit la noi in tara din vechi timpuri. Herodot, mentioneaza obiceiurile dacilor si scitilor de a se folosi de buruieni tamaduitoare. Pravila lui M. Basarab spune ca “vraciul are voie sa cerceteze ierburile si sa foloseasca leacurile contra otravurilor”. Alexandru Lapusneanu, bolnav fiind de ochi, a fost ingrijit cu ierburi de leac.

In zilele noastre am 500 de specii sunt folosite ca plante medicinale, rezultat al cercetarilor stiintifice, depasind faza empirica. Utilizarea lor trebuie sa fie rationala, ades ca adjuvant al unuit ratament medicamentos. Plantele medicinale nudau insa puteri miraculoase.

Afinul – Frunzele si fructele au act terapeutic. Din frunze se prepara ceaiul care este antispetic urinar, usor diuretic. Poate sa fie folosit in cazuri de guta si reumatism. Fructele se folosesc in infectii intestinale, diaree.

Anghinarea – Are multiple indicatii. Se folosesc frunzele sub forma de ceai in bolile de ficat si de rinichi. Este recomandat ca diuretic in formele acute si cronice de nefrite. In cazurile tubului digestiv (constipatie, euterite) stimuleaza apetitul.

Cicioarea – Se foloseste atat planta recoltata in timpul infloririi, cat si radacina. Ceaiul din radacina sau din planta intreaga favorizeaza digestia si stimuleaza functiile hepatice si renale. Cicoarea in asociatie cu radacina de brusture si iarba de trei frati patati sa un ceai care se foloseste in combaterea furunculozei si acneei.

Coada soricelului – Se recomanda in diferite afectiuni ale stomacului si intestinelor, ca eutericolite si gastrite. Calmeaza colicele si ajuta la eliminarea gazelor si restabileste pofta de mancare. Infuzia de coada soricelului are si o activitate stmulenta asupra functiilor ficatului, marind secretia biliara, calmand in acelasi timp colicele hepatice. Avand si un principiu amar (achilena), care se gaseste mai mult in frunze, are proprietati tonice si stimulatorii asupra apetitului. Se recomanda in stari alergice.

Fasolea – Fasolea verde, folosita ca aliment sau ca ceai preparat din tercile uscate, este indicata in eruptiile pielii, acnee (cosurile). Din faina de fasole se pot face cataplasme care ajuta la calmarea mancarimii ce apare in eczeme.

Galbenele – Din flori se poate prepara un ceai folosit in tratamentul ulcerului gastric si duodenal. Contine un principiu amar care mareste secretia biliara, fiind util in bolile de ficat. Ceaiul mai poate avea si o actiune calmanta in durerile menstruale, daca se face o cura de o saptamana, inaintea aparitiei fluxului menstrual.

Papadia – Ceaiul de paapdie poate fi un bun tratament in tulburarile glandulare. Ceaiul se foloseste in normalizarea circulatiei sangelui, in boli de ficat, obezitate, ca diuretic elimina toxinele din corp, ajutand indirect in eczeme si alte boli de piele, guta, reumatism, ASC.

Patlagina – Cercetarile au aratat efectul favorabil in ulcerul gastric. Frunzele de patlagina contin vitamina K, activa in oprirea hemoragiilor. Preparatele din patlagina au insusirea de a preveni cresterea colesterolului si de a scadea tensiunea arteriala.

Porumbul – Matasea de porumb are vitamina K. Se poate prepara un ceai recomandat in menstruatia neregulata si in menopauza, in tulburarile circulatorii ce apar prin afectarea aparatului cardiovascular ca in: guta, artritism, cresterea acidului uric in sange (uremie).

Drept concluzie, am mentiona cateva aplicatii pe care le au plantele medicinale in diferite afectiuni:

Antireumatismale – catina, cimbrisor, coada racului, frasin, hamei, iarba mare, ienupar, merisor, mesteacan, mustar-negru, muguri de plop, osul iepurelui, papadie, porumb, pir, salcie, troscot, turtita mare, urzica.

Antibronsice – anason, cimbrisor, ciubotica cucului, coada soricelului, ienupar, maci de camp, muguri de plop, muschi de piatra, nalba, patlagina, pin, pir, soc, tei, trei frati patati,

urzica, urzica moarta.

Absudante – afin, anason, chimen, coada soricelului, coriandru, maghiran, musetel, salcie.

Antiulceroase – coada racului, galbenele, musetel, nalba, nuc, stejar, urzica moarta.

Acnee – brusture, cicoare, fasole, galbenele, trei frati patati.

Dezinfectante intestinale (colite) – anghinare, cimbrisor, coada soricelului, in, maces, mur, musetel, nalba, sunatoare, urzica moarta.

Expectorante – chimen, cimbrisor, ciubotica cucului, coada calului, iarba mare, lumanarica, lemn dulce, patralgina, scai vanat, sulfina, tatareasa, trei frati patati, muguras, urzica moarta.

Eczeme – coada soricelului, fasole, galbenele, mesteacan, musetel, nuc, papadie, supunarita, trei frati patati.

Furunculoza – busture, cicioare, coada calului, in, musetel, nalba, sapunarita, soc, sulfina, tatareasca, trei frati patati, volbura.

Inflamatii buco-faringiene – abcese dentare (coada soricelului, musetel, nalba, salcie, sulfina, tatareasca), gingivite (coada racului, nuc, salvie, sulfina, sunatoare, trandafir), amigdalite (mur, nalba, salcie, tei).

Litiaza renala – coada racului, in, izma, maces, mesteacan, porumb, turtita mare, urzica.

Laxativ-purgative – catina, cicioare, crusin, frasin, in, mustar alb, soc, volbura.

Obezitate – crusin, mur, paapdie, porumb, soc, urzica.

Sedative generale (calmante) – cimbrisor, levantica, hamei, odolean, paducel, talpa gastei, tei.

Tonicardiace – anghinare, fasole, odolean, paducel, talpa gastei.

Vitaminizante – catina, ciubotica cucului, maces.