|
Marţi, 24 Mai 2016 16:58 |
|
Parinteasca
 Va oferim spre lectura poezia “Parinteasca” scrisa de Constantin Ottescu.
Ia stai jos, mai baiete … iti creste-n mustata
Puf de barbatie … Esti aproape flacau,
Ai iesit din gaoace, te-ntinzi in viata,
Tatal tau este astazi prietenul tau.
Ai si tu anii tarii de azi ... ai destul
Ca sa numeri ispravile tarii toate,
Cu mandrie sporita si tu poti sa spui
Ca a fost un deceniu si jumatate!
N-o sa-ti numar cladiri si nici muntii de roca,
Ce-n acest timp din minele noastre am scos,
Si nici fierul ce-l schimba cuptoarele-n coca.
Da, cladim tara noua in ritm vijelios!
As fi vrut sa-ti vorbesc, fiindca astazi esti mare,
Despre tine si noi … mergi la scoala, inveti,
Te caznesti sa deprinzi lucruri nu prea usoare,
Dar acestea-ti cladesc aurii dimineti …
Muncitorii-n brigazi joaca teatru si ei,
Asadar stiu de Cehov de Caragiale;
In uzine, pe strazi, peste tot, unde vrei,
Standuri pline cu carti te imbie in cale.
Gospodina cu soacra carpind iti asculta
Un concert al lui Mozart la radio … E
Laudabila chiar cearta care rezulta,
De-i concertul in “fa” sau concertul in “re”.
Ai gasit, spui, un suber in banca la tine,
Faptul nu ti se pare exceptional:
L-a uitat lacatusul acela ce vine
Sa invete cu alti muncitori la “seral”.
Da, in grafice urca sageti catre slava,
e-un smbol graitor ce-l urmam spre mai sus,
caci un grafic ce urca inseamna isprava,
dar sunt lucruri ce-n grafice tot nu s-au spus.
Dac-am vrut sa vorbesc deci, baiete, cu tine,
Care ai anii tarii de azi, mai vartos
Am voit sa-ti pulseze-n artere si vine
Suflul nou ce cladeste in ritm vijelios.
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
