Parcurile naturale din Grecia - protectie sau turism?

Stat mediteranean, situat in extremitatea sudica a Peninsulei Balcanice, Grecia este adesea caracterizata ca o “tara montana si maritima”. Desigur ca aceste doua sintagme definesc clar elementele peisagistice dominante, ce pot fi intuite de la prima privire pe care o aruncam asupra hartii fizice a Europei.

Un arbore pentru Grecia

Cea mai mare parte a teritoriului tarii (aproape 80%) este muntoasa, din acest punct de vedere Grecia fiind situata pe locul sase in spatiul european. Cel mai inalt munte este un masiv izolat, Olimpul (2.917 m), de care este legata mitologia antica elena. Axul Greciei continentale este formt de Muntii Pindului care impresioneaza in nord prin peisajul oferit de vf. Smolikas (2.637 m). Din pacate, ponderea vegetatiei forestiere nu este la fel de semnificativa, daca padurile ocupa doar 21.000 km², cu putin peste 18% din teritoriul national. Recentele incendii (2007) au distrus zone intinse de padure din Grecia, ceea ce a declansat la nivel european apelul “Un arbore pentru Grecia”, in vederea colectarii de fonduri pentru refacerea fondului forestier.

Civilizatia marii

Litoralul masoara nu mai putin de 13.676 km, ceea ce nu este surprinzator pentru o tara a carei parte continentala este scaldata de doua mari (Ionica, la vest si Egee, la est) apartinand bazinului Mediteranei. De asemenea, puzderia de insule si insulite (apoape 6.000), precum si faptul ca nicaieri in Grecia continentala marea nu se afla la mai mult de 100 km justifica atributul de tara maritima. Pentru a completa cele afirmate mai sus si a intari legatura cu marea, dar si pentru a reaminti ca Grecia antica a fost o civilizatie a navigatorilor, sugeram o succinta enumerare a porturilor si coloniilor de pe tarmurile Mediteranei (Massalia – Marseille, Nicea – Nice, Neapolis – Neapole s.a.) si alte Marii Negre (Tomis – Constanta, Callatis – Mangalia, Odesson – Varna s.a.)

Din varful muntelui in adancurile marii

Legea care reglementa infiintarea primelor parcuri nationala a aparut in 1937. Primul parc national, Olympus, a fost declarat in anul 1938. in prezent, Grecia are 10 parcuri nationale: Olympus, Parnnassos, Parnitha, Vikos-Aoos, Ainos, Sounio, Oeta, Pindos, Prespes, Samaria.

Parcurile cuprind zone impadurite, cu o suprafata totala de peste 68.732 ha, din care 34.378 ha sunt parcurile propriu-zise. Acestora li se adauga doua parcuri marine: Parcul National Marin Zakynthos -1999 si Parcul National marin Alonissos (insulele Sporade de Nord) - 1992.

Pe langa parcurile nationale deja enumerate, Grecia mai gazduieste 10 suprafete umede, cu importanta internationala, incluse in Conventia RAMSAR – 1971: golful Amvrakikos, Delta Axios – Loudia – Aliakmon, Delta Evros, laguna Kotychio, lacul Mikri Prespa, lacurile Koronia si Volvi, lacurile Vtonis – Porto si Logos – Ismaris, laguna Messis, laguna Messolonghi si lagunele adiacente, alaturi de Delta Nestos.

In ultimele decenii, in spatiul insular maritimau luat nastere si doua geoparcuri: Padurea Pietrificata din inula Lesbos si Psiloritos din insula Creta.

Focile - scumpe la vedere

In insulele Sporade de Nord a fost inaugurat, in 1992, primul parc maritim din Grecia. Acesta cuprinde insula Alonissos (65 km²), 6 insule mici (Peristera, Skantzouea, Kyra Panagia, Gioura, Psathoura si Piperi) si 22 de insulite stancoase. Alonissos este singura insula locuita din parcul maritim (circa 1.600.000 de locuitori), dar numai pe tarmul sudic, unde se afla si portul Patitiri. Insula avea putine atractii pentru turism inaitne de declararea parcului. Dintre acestea, trebuie mentionate arhitectura locala din satele Rousoum si anticul Alonissos si portul Patitiri.

Parcul are ca scop protectia unei specii de foci pe cale de disparitie Monachus mediterranean (300-400 de exemplare in marile Greciei), fiind cea mai mare arie protejata din Mediterana (suprafata de 2.200 km²) si singura in care sunt ocrotite focile. Arealul parcului maritim este divizat: o zona de protectie (zona A) extinsa pe 1.597 km², care cuprinde insulele Skatzoura, Kyra Panagia, Gioura, Psathoura si Piperi (in apele din jurul lor este permis inotul, cercetarea fundului marii, filmatul si fotografiatul), si o arie naturala protejata (zona B) pe 678 km², care cuprinde insulele Alonissos si Peristera, unde este interzisa camparea si ascensiunile pe stanci. Intrucat este foarte intins, parcul nu poate fi vazut in intregime intr-o singura zi turistica.

Rezidentii din vecinatatea parcurilor au, de multe ori, pozitii potrvnice existentei ariilor protejate. Ca urmare a impunerii unor restrictii severe, s-au inregistrat miscari socliale si proteste organizate, care s-au soldat si cu ocuparea intrarii in parcuri. In aceste manifestari au fost, adesea, atrasi si turistii, nemultumiti, la randul lor, de prea multele interdictii. Pe de alta parte, organizatiile ecologiste s-au ridicat impotriva prezentei turistilor in parcuri, aducand argumente care dovedesc pagubele produse speciilor aflate pe cale de disparitie.

Mihaela Dinu