Oul de pasare

“Ouale din cuib pot fi albastre, albe, patate, mici, mari, ovale sau eliptice, dar fiecare din ele include in sine continuarea vietii; lor le putem multumi in fiecare primavara pentru cantecul prevestitor inmuguririi”.

Reproducerea este functia cea mai caracteristica a lumii vii. Aceasta functie se manifesta la pasari prin oua, si poate, cum spune Makatsch – dupa zbor, inmultimea prin oua este proprietatea biologica cea mai caracteristica a pasarilor. Dupa Perard: “Oul proaspat este o celula vie, este dotat cu toate organismele vii, cu mijloace protectoare, in cazul de fata el poseda un invelis calcaros care in doua straturi si un albus gros, are capacitate intens bactericida si inchide mecanic calea intrarii germenilor straini”.

Analizand ouale la exterior, in marea majoritate a cazurilor nu seamana intre ele. Chiar daca nu se poate observa deosebire in culoare, apar diferente in greutate, marime, forma etc. In ceea ce priveste asemanarile, Makatsch, in cartea sa: “Cate pasari, atatea oua”, aduce dovezi in domeniul diferentelor posibile. Variabilitatea o prezentam numai prin cateva date.

Din punct de vedere al formei, Makatsch deosebeste 12 forme.

Din punctul de vedere al marimii, ouale difera la aceeasi specie, chiar in acelasi cuib.

Dar se pot observa diferente si mai mari, de exemplu la piciforme; in acelasi cuib, frecvent, se poate intalni cazul cand un ou este 1/3 din marimea normala.

Daca analizam comparativ dimensiunile oualor la diferite specii, genuri, familii, ordine, observam o mare variabilitate. De exemplu, dintre ouale speciilor: lebada, vanturelul rosu si brumarita.

Cu cat sunt mai mici dimensiunile corpului pasarilor, ouale lor sunt semnificativ mai mari, raportat la dimensiunile corporale. Deci marimea oualor este invers proportionala cu dimensiunea corpului. In ceea ce priveste greutatea oualor, se pot observa aceleasi variabilitati ca si la dimensiunile lor. Sunt rare cazurile cand doua exemplare sunt identice in greutate, chiar din acelasi cuib.

In ceea ce priveste coloritul, deosebim doua grupe: - uniform colorate si patate, pistruiate sau cu “inscriptii”. Ouale uniform colorate in cadrul aceluiasi cuib, in general nu prezinta deosebiri de nuanta (ciocanitoarele, bufnitele, fazanii, potarnichile si cateva pasari cantatoare), dar prezinta deosebiri in cazul cand sunt sub influenta directa a unor factori externi fizici sau chimici. De exemplu: ouale de fazani pierd din intensitatea coloritului daca sunt expuse razelor solare; la corcodei se poate observa ca cele proaspete sunt albe si isi dobandesc culoarea caracteristica datorita partilor componente putrede ale cuibului si continutului de fier al apei. La speciile la care culoarea oualor este albastra, albastru-verzui, bruna-oliv si verde-oliv, in acelasi cuib, ouale sunt uniform colorate (starci, fazani, potarnichi si unele pasari cantatoare ca: graurii, maracinarii, codrusul de casa, brumarita si privighetorile).

In cazul oualor patate, rar se gasesc doua exemplare identice (ne referim la colorit) in acelasi cuib, la aceiasi indivizi. Frecvent se poate observa la cioara griva, ca un ou difera evident de celelalte. Ouale patate ale rapitoarelor, la fel, prezinta mare variabilitate. Aici, in cadrul aceleiasi specii, se aseamana intre ele, dar nu sunt identice. La specia fasa de padure aproape nu se pot intalni doua cuiburi asemanatoare; in general la aceasta specie pontele sunt de atatea feluri cate cuiburi sunt. Ouale patate apartinand diferitelor familii, ordine, prezinta si mai mare variabilitate chiar la prima vedere.

Pe baza analizelor chimice (complexometrie) efectuate la 59 de specii de pasari cercetate, coaja oului contine un procent relativ constant de calciu, in medie 35,54%, independent de marime, forma, greutate si alti factori externi si biologici, precum si de gradul de rudenie sau specie.

Un lucru este cert: lumea vie, cu produsele ei, sta in slujba omului, iar omul ocroteste natura. Viata omului este contopita cu viata Terrei, careia ii apartin si pasarile.

Astazi, in intreaga lume, precum si in tara noastra, avem pretentia sociala de a pastra, a ocroti natura in toate ipostazele ei, ca padurile, zavoaiele si anotimpurile sa nu devina mute.