Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Numerele intregi negative, aparitie si motivatia necesitatii lor
Scris de administrator   
Luni, 08 Ianuarie 2018 17:09

NUMERELE ÎNTREGI NEGATIVE, APARIȚIE ȘI MOTIVAȚIA NECESITĂȚII LOR

Profesor: Vasilache Paraschiva

Școala Gimnazială „ Șt. O. Iosif ” Tecuci

Rezumat: Istoria matematicii ne fascinează, ne dezvăluie aspecte inedite legate de inceputurile acestei discipline fără de care nu putem trăi. Apariția numerelor negative mai târzie decât a celorlalte numere, naturale sau raționale, este motivată de dezvoltarea omenirii, dar și de unele calcule ce păreau imposibile. Oferind elevilor informații suplimentare referitoare la numerele negative la putem trezi interesul pentru studiul mai aprofundat al matematicii.

Cuvinte cheie: număr, reguli, semne, datorii.

Trecerea de la numerele naturale la fracții s-a făcut foarte devreme, documentele ce menționează despre calcule cu fracții datează din sec. XX-XVII î.e.n. (manuscrisul lui Ahmes din Egipt). Noțiunea de fracție a apărut încă din vremurile în care mijloacele de producție erau foarte primitive, în timp ce numerele negative corespund unor condiții economice mai evoluate.

La formarea noțiunii de număr negativ au concurat două elemente. Primul,care ar putea fi numit elementul concret, constă în folosirea numerelor negative pentru a caracteriza mărimile ce pot fi socotite în două sensuri(avere sau datorie,spre dreapta sau spre stânga etc.), iar în al doilea,care ar pute fi numit elementul operațional, constă în faptul că apăreau scăderi în care termenul al doilea este mai mare decât primul. Elementul al doilea a jucat rolul motor. La început nu au existat probleme cu date negative, numerele negative au apărut ca rezultate ale scăderii, ca soluții ale unor probleme, dar ele nu s-au impus definitiv decât în momentul în care li s-a putut da o interpretare concretă.

Ideea de număr negativ apare ,într-o anumită măsură la Diofante(sec. III e.n.).El vorbește de „numere de scăzut” (negative), spre deosebire de „numerele de adunat” (pozitive); el dă chiar regula de înmulțire a două numere negative,dar la el numărul negativ nu apare independent, ci ca scăzător.Totodată el consideră diferența a- b, în care a > b, iar când, în rezolvarea unei ecuații, ajunge la o soluție pe care noi o numim negativă, el consideră că ecuația este imposibilă.

Numerele negative apar sub formă clară pentru prima oară la algebriștii din India.Ei au o notație specială (un punct deasupra cifrei respective) și termeni speciali pentru numerele pozitive și negative, care în limba obișnuită înseamnă, respectiv avere și datorie.Ei folosesc aceste numere și pentru a exprima lungimile unor segmente de pe aceeași dreaptă,socotite într-un sens sau altul.

Și arabii considerau soluțiile negative ca inacceptabile.Nici primii algebriști europeni nu-l depășesc pe Diofante. Cei mai mulți au atitudine șovăielnică. În cursul dezvoltării algebrei se înregistrează oscilații. Astfel, Leonardo din Pisa(sec.XIII), într-o problemă de asociație care duce la o soluție negativă, consideră problema imposibilă,dar adaugă că problema ar avea sens dacă partea unuia dintre asociați ar fi o datorie. Unii algebriști din secolul al XVI-lea, ca de exemplu Cardano, admit și soluții negative și le numesc numere fictive, spre deosebire de numerele adevărate, dar marele algebrist Fr.Vieta, sec. XVII nu admite soluții negative. Până și Descartes, sec. XVII, folosește numai ordonate negative, nu și abscise negative- deci numerele negative ca rezultate, nu ca date, iar literele pot lua, în general numai valori pozitive.

Fuzionarea dintre cele două elemente,cel operațional și cel concret, și rolul predominant al primului își găsesc expresia în faptul că semnele „+” și „ ‒” care erau semne de operații, apar nemijlocit și ca semne pentru numerele pozitive, respectiv negative. Invenția numerelor negative merge mână în mână cu găsirea regulilor după care se operează cu ele.

Despre felul în care s-a ajuns la aceste reguli se știe prea puțin. În cărțile din timpul Renașterii, ele apar în diferite formulări,uneori în versuri,dar totdeauna sub formă dogmatică, ca niște constatări sau imperative, fără nici o motivare. Nicăieri nu se arată clar cum s-a ajuns la ele. Regulile înseși erau considerate ca date, ele fiind moștenite de la arabi. Totuși se poate afirma că la găsirea acestor reguli au contribuit trei factori: analogia cu numerele pozitive, folosirea simbolurilor algebrice și practica.

Aceste reguli nu au fost acceptate cu ușurință. Au apărut unele contradicții și reticențe.Ceea ce a făcut ca acest ansamblu de reguli să se impună a fost practica. El a fost acceptat pentru că dă rezultate care corespund unor fenomene și relații din realitate. Verificarea în practică a constituit singura bază solidă, liniștitoare pentru algebriștii mai scrupuloși. Atât greutățile de a lămuri lucrurile din punct de vedere teoretic, cât și rolul practicii sunt exprimate sub formă emoționantă de Clavius (1544) „Se pare că trebuie să renunțăm la motivarea acestei reguli privind înmulțirea numerelor cosice și a semnelor „ + ” și „‒”. Trebuie să atribuim neputinței omenești faptul că nu poate pricepe de ce este adevărată. Dar de justețea regulii înmulțirii nu trebuie să ne îndoim pentru că este confirmată de mai mult exemple”.

Ultimele cuvinte nu pot avea alt sens decât că regula este confimată de practică. După cum se vede, drumul de la „numerele de scăzut” ale lui Diofante până la ansamblul de reguli după care se operează cu numere întregi așa cum apar ele în manualele de astăzi n-a fost nici rectiliniu nici luminos.

Bibliografie:

Kolman E . „Istoria matematicii în antichitate”, Editura Științifică, 1963

Rus I.,Varna D., „Metodica predării matematicii”, E.D.P., 1983

Horia Banea, „Metodica predării matematicii”, Paralela 45, 1998

 

Revista cu ISSN

Dimensiunea educativa a naratiunilor arh…

DIMENSIUNEA EDUCATIVĂ A NARAŢIUNILOR ARHETIPALE   Prof. Anca Pascui, Liceul Teoretic ,,Ioan Buteanu”, Şomcuta Mare, Maramureş   Următoarea lucrare a avut ca punct de plecare fascinaţia pe care omul de pretutindeni a resimţit-o faţă...

Read more

Metodologia de evaluare externa a calita…

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 : "Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării...

Read more

Cum sa motivezi elevii sa fie activi in …

CUM SĂ MOTIVEZI ELEVII SĂ FIE ACTIVI ÎN TIMPUL ORELOR DE CURS                                                                                                     Prof. înv. primar Vaida Ioana-Alina                                                                                                 Şcoala Gimnazială Fodora, com. Gâlgău   O bună comunicare între elevi şi profesor...

Read more

J S Bach un performer al muzicii divine…

UN PERFORMER AL MUZICII DIVINE – J. S. BACH   Prof. Gloria Ghidiceanu Şcoala Gimnazială “Mihai Viteazul” Craiova     Traducerea substantivului performance din limba engleză ne oferă o paletă mai largă de sensuri, printre care şi...

Read more

Aderare membri

Un candidat la calitatea de membru al Asociatiei Profesorilor din România trebuie sã ia cunostintã mai întâi de prevederile Statutului Asociatiei, publicat pe site, sã fie de acord cu Statutul...

Read more

Mitul lui Sisif

MITUL LUI SISIF Prof. Lorincz Cristina profesor C.T. Iosif Şilimon, Braşov   Articolul de faţă este un studiu asupra operei camusiene „Mitul lui Sisif”, aducând în discuţie tema principală a absurdului. Întregul studiu se...

Read more

Povestea foii de hartie

„POVESTEA FOII DE HÂRTIE” (proiectul ce a reprezentat România...)   Prof. Ofelia Cornelia POPA Şcoala Gimnazială Panticeu, judeţul Cluj   Rezumatul lucrării Prin acest proiect interdisciplinar, derulat la nivelul Şcolii Gimnaziale Panticeu, am dorit să contribuim la...

Read more

Tendinte inovative in evaluarea procesul…

TENDINŢE INOVATIVE ÎN EVALUAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV   Profesor Camelia Timofte Şcoala Generală George Emil Palade Buzău   Didactica tradiţională aşează la baza evaluării numai indicatori de ordin cognitiv, pedagogia contemporană considera aceşti indicatori ca fiind...

Read more