Moscheea Albastra din Istanbul - arhitectura

Moscheea Albastra din Istanbul (The Blue Mosque) sau Moscheea imperiala Sultanahmet (Sultanahmet Camii) este cea mai mare moschee din Istanbul si moscheea nationala a Turciei.

Arhitectura (exterior si interior)

Moscheea Albastra este localizata intr-o curte dreptunghiulara, care mai degraba poate fi considerata patrata, cu o latime de 57 cm si o lungime de 62 m si are 8 porti diferite, dintre care 3 deschid catre piata. Numai 7 dintre aceste porti au supravietuit pana in prezent. Pe zidurile gradinii se afla aliniate ferestre dreptunghiulare cu grilaje de fier.

Evliya Celebi mentiona ca in gradina se afla nisip alb si diversi pomi fructiferi.

Intrarea principala a moscheei este amplasata in centrul zidului de nord in directia Hipodromului Atmeydani (Piata cu cai). Pe acest zid se afla 2 porti monumentale, una pe latura de vest, iar cealalta pe latura de est. Sub aceste porti, pe ambele parti ale zidului se afla 2 fantani pentru spalatul ritual si pasaje cu bolta.

Moscheea este dispusa pe o baza mai inalta decat gradina, care se afla la nivelul fundatiei. Intrarea in curtea interioara, care se afla in fata moscheei, se realizeaza prin 3 porti cu trepte din marmura, una dintre ele localizata pe partea opusa hipodromului, iar celelalte 2 in lateral. Curtea interioara este pavata cu marmura alba si inconjurata de o arcada cu bolta continua (revak) sprijinita de 26 de coloane legate intre ele cu arcuri circulare.

Faianta utilizata in aceasta moschee indica faptul ca aceasta arta otomana care si-a atins apogeul in secolul al XVI-lea isi mentinuea influenta si in acest secol. Faianta de culoare albastra, verde si turcoaz a fost utilizata cu predominanta in moschee. Cu toate acestea, trebuie observat si faptul ca faianta de culoare de rosu aprins a fost folosita mai putin, in comparatie cu secolul trecut. Pe de alta parte, faianta de culoare rosu coral a fost utilizata pentru a reflecta gloria de care s-a bucurat inainte faianta otomana. Faianta de culoare rosu coral a fost folosita in productia de faianta pentru o perioada de aproximativ o jumatate de secol, dupa care a disparut. Cu toate ca, se spune ca mesterii de faianta si-au protejat secretul profesional si l-au pastrat secret, realitatea este cu totul alta. Aceasta faianta era produsa dintr-un pamant bogat in oxid de triantum care poate fi gasit numai intr-o cariera care se afla intre Iznik si Orhangazi si care ofera aceasta culoare. Din cauza faptului ca acest tip de pamant a devenit tot mai rar, culoarea de rosu coral si-a pierdut din vechea stralucire. Pe de alta parte, exista exemple cand se poate constata ca pentru producerea faiantei in amestec a fost adaugat pamant alb. Aceasta indica cu claritate dificultatile intampinate pentru producerea unui numar mare de faiante necesare pentru o astfel de caldire imensa si impunatoare.

Pentru decoratii au fost utilizate motive de pomi si vita de vie, anghinare, prune, flori de rodii, garoafe, lalele, viorele, zambile, iasomie si ciorchini de struguri, toate pe un fundal belumarin. Pe langa acestea, au fost folosite in medalion grupuri de flori.

Faiantele impodobesc peretii galeriei si loja regala. Astfel, peretii sun acoperiti in totalitate cu faiante colorate care fac ca totul sa semene cu o gradina de flori. La nivelele inferioare si pe fiecare pilon sunt dispuse faiante din ceramica manuala. Faiantele de la nivelurile inferioare au un design traditional, in timp de designul de la nivelul galeriei este flamboiant si contine reprezentari de chiparosi.

Unele dintre motive au fost folosite pentru prima data in aceasta moschee. Totusi, motivele au inceput sa fie folosite din ce in ce mai frecvent si s-au raspandit in anii urmatori. In moschee au fost utilizate faiante cu compozitii puternic emailate. In plus, au fost utilizate mostre schematice mult mai stilizate in comparatie cu cele aplicate anterior in aceasta moschee.