Milenara balneologie si efectul terapeutic al apei

Oamenii antichitatii apreciau izvoarele de ape termale sau minerale, considerandu-le un simbol al puritatii, ca o punte de legatura intre om si natura, uneori aceasta apreciere mergand pana la sacralizare, dupa cum dovedeste si o inscriptie ce exista la Baile Herculane din tara noastra, care, dupa o mie si ceva de ani, ramane – din pacate – o aimintire: “La apele sfinte ale lui Hercule”. Acest aspect sacru de care s-a bucurat terapia prin plante medicinale, cat si prin ape tamaduitoare isi are multiple explicatii, una dintre ele tinand de mitul interioritatii.

Potrivit acestui mit, s-a pastrat credinta ca o planta sau un produs hidromineral cuprinde in structurile interne, bine ascunse, valori terapeutice care nu se pot dezvalui decat numai pe calea distilarii, a extractiei, a maceratiei, a cristalizarii, etc. De foarte multe ori, tratamentul cu ape minerale sau plante medicinale era insotit si de un anumit ritual religios.

Deoarece de milenii apa a constituit elementul principal al spalarii corpului, prin analogie, s-a considerat ca apa minerala are acelasi efect de curatire, de data aceasta in interiorul organismului. Din generatie in generatie s-a pastrat credinta ca apele minerale isi dezvaluie virtutile terapeutice numai in cazul cand sunt consumate la nivelul locului de origine. Cercetari ulterioare au aratat insa ca fiecare apa minerala isi are propria sa “personalitate” fizico-chimica, individualitate care se mentine chiar atunci cand elementele constituente nu sunt identice. Efectele terapeutice ale acestora nu pot fi puse exclusiv pe seama elementelor minerale pe care le contin, deoarece ape minerale foarte diferite in compozitie pot exercita efecte terapeutice similare. Elementele care alcatuiesc o apa minerala se afla unele fata de altele in diverse raporturi cantitative, fiecare element constitutiv avand partea sa de contributie, indiferent de cantitatea in care se afla, efectul final terapeutic fiind obtinut datorita actiunii conjugate a tuturor acestor elemente.

Majoritatea cercetarilor moderne acorda intelegere deplina vechilor credinte, potrivit carora efectul maxim al unei cure de apa minerala sau termala se obtine numai la izvor, la locul e origine. Astazi, specialistii sunt unanim de acord ca aceste ape prezinta permanente fenomene de imbatranire sau de evolutie, valoarea lor terapeutica fiind mult mai redusa cand sunt consumate departe de sursa de emisie. Acest lucru se explica, in parte, si prin faptul ca elementele componente ale unei ape minerale de afla unele fata e altele in anumite raporturi fizico-chimice stabile, raporturi asigurate de factorii terestri de obarsie. Cand insa apa este indepartata e sursa de baza, aceasta simpla operatie de translatie este suficienta pentru a perturba echilibrul fizico-chimic al apei. De altfel, aceste modificari sunt puternic influentate si de operatiile de imbuteliere, transport, depozitare, etc.

S-a discutat si se mai discuta inca mecanismul prin care apele minerale, apele termale sau namolurile actioneaza binefacator asupra organismului. Se considera ca, in afara de efectul lor tamaduitor, apele ar avea si o actiune relaxanta, creand o stare de liniste a organismelor obosite. La succesul curei de apa la sursa, in buna parte, concura si o multime de alti factori, legati de frumusetea peisajului climatic, integrarea intr-un alt cadru sonic, etc.