PREGĂTIREA PREŞCOLARILOR PENTRU SCRIS

MIJLOACE ŞI FORME DE REALIZARE

                                           Prof. Înv. Preşc. Barbu Stela

                                           Grădiniţa P.N. Nr. 6 Lugoj Structură A

                                           Grădiniţei Pp. Nr.2 Lugoj

Învăţământului preşcolar  îi revine sarcina pregătirii elementelor grafice necesare învăţării scrisului în şcoala primară, elemente care se însuşesc în grădiniţă prin diverse activităţi.

Scrisul este o activitate complexă, dificilă deoarece include pe lângă activitatea intelectuală şi un efort fizic de reproducere a semnelor grafice. Preşcolarii folosesc instrumente de scris încă din grupa mică, cu ajutorul cărora trasează numeroase contururi. Conţinutul activităţilor este determinat de cerinţele cărora trebuie să le facă faţă elevii înainte de începerea învăţării scrisului propriu-zis. De aceea în această perioadă în pregătirea exerciţiilor pe care le efectuează copiii se urmăreşte poziţia mâinii faţă de creion, realizată prin exerciţii de dezvoltare a muşchilor mâinii., pozitia corpului la masa de scris  Acestea se execută pornind de la uşor la greu, de la un număr de 1-2 exerciţii pana  la 4-5 exerciţii.

În vederea pregătirii pentru însuşirea scrisului o contribuţie deosebită o au activităţile manuale. Toate operaţiile care se învaţă (prelucrarea materialelor, mânuirea uneltelor simple) duc la dezvoltarea şi coordonarea mişcărilor pentru învăţarea scrisului. Aceasta tocmai pentru că în această perioadă de vârstă se intensifică procesul de osificare şi de creştere a oaselor mici ale mâinilor, ceea ce permite o mai bună coordonare a activităţii degetelor. Mâna care constituie un important analizator tactilo-motric, are o deosebită importanţă pentru întreaga dezvoltare a copilului, dat fiind faptul că dintre toţi analizatorii, mâna are cea mai întinsă arie corticală de proiecţie. Mânuirea materialelor şi a obiectelor în diferite acţiuni practice influenţează exactitatea şi profunzimea percepţiilor şi reprezentărilor copiilor.

Dintre activităţile manuale cu legătură directă în pregătirea copiilor în vederea însuşirii scrierii folosite de mine pot aminti: înşirarea prin alternanţă a unor obiecte colorate, înnodarea cu fundă, înnodarea în lanţ, îndoirea sârmei maleabile, tăierea pe contur şi realizarea unui tablou, executarea festonului, realizarea unor lucrări cu materiale din natură, şnuruire şi ţesutul covoraşelor.

În prima fază de iniţiere grafică, i-am pus pe copii să execute desene libere pe pământ, nisip, cu ajutorul unui băţ, să “scrie” cu creta pe asfaltul din curte, pe geamul aburit cu ajutorul degetelor, cerându-le să spună şi semnificaţia lor pentru a-i obişnui să le dea un sens. Pentru mobilitatea degetelor, am folosit în cadrul activităţilor alese dactilo-pictura ceea ce le place mult copiilor. La început le-am explicat să aplice fără a târî degetul, apoi prin alternare degetul arătător si cel mic, apoi să plimbe mai multe degete după ce fiecare a fost introdus într-o culoare obţinându-se diferite nuanţe. Folosind şirul de aţă îmbibat în culoare copiii au posibilitatea ca prin apăsare şi frecare să realizeze modele interesante, dezvoltându-le imaginaţia. O altă modalitate folosită a fost aşchierea cu un obiect ascuţit pe foaia tratată cu o culoare sau hârtia pergament cerată aplicând pe ea ceracolor apoi între ziare călcată.

Deşi pictura cu pensula este mai dificilă am reuşit să obţin rezultate bune, punând la dispoziţia copiilor pensule de diferite dimensiuni, culoare lichidă şi sub dirijarea mea au fost îndrumaţi punându-se accent pe mânuirea corectă pensulei şi mobilitatea mâinii, familiarizându-i cu tehnicile de acoperire a unor suprafeţe:

-         prin puncte – “portocala”,

-         prin pete – “covor de frunze uscate”,

-         prin mişcarea orizontală de du-te-vino “marea liniştită ”,

-         prin mişcarea verticală de du-te-vino “zugravul care vopseşte un perete”.  

O altă modalitate de pregătire a mâinii pentru scris folosită de mine este haşurarea diferitelor obiecte, figuri geometrice prin trasarea de linii orizontale şi verticale, urmărind ca liniile să fie executate fără a ridica instrumentul de scris de pe foaie. Apoi am demonstrat şi am ajutat pe copii să acopere suprafeţe prin cercuri concentrice neîntrerupte recomandând un gest dirijat în sens invers acelor de ceasornic, pregătind deprinderi motorii utile formării conştiente a literelor rotunde. Aceasta fiind tehnica folosirii şablonului. Şablonul fix cu contur exterior, figuri geometrice sau conturul unor obiecte simple în vederea dezvoltării muşchilor mici ai mâinii.

Desenul decorativ, are o deosebită valoare instructiv-educativă şi este cel mai indicat a fi valorificat în vederea pregătirii copilului pentru scris. Teme ca “Şerveţelul”, “Faţa de masă”, “Ulciorul” dau posibilitatea copiilor să aşeze modelele în anumite direcţii îi orientează în spaţiu dar nu-i deprind cu ritmicitatea.

Pornind de la faptul că, o pregătire corectă a mâinii în grădiniţă se răsfrânge asupra rezultatelor obţinute de ei în şcoală, am selecţionat cu grijă materialele şi instrumentele de lucru date copiilor.

În realizarea corectă a grafismelor am ţinut seama de:

-         cerinţele programei din învăţământul preşcolar;

-         dacă copii au frecventat sau nu grădiniţa în grupele anterioare;

-         cerinţele programei clasei I.

În organizarea şi desfăşurarea activităţilor de antrenament grafic am avut în vedere următoarele:

-         temele să fie alese în concordanţă cu nivelul de pregătire precedentă a copilului şi cu dorinţele lui;

-         observarea şi intuirea obiectelor (ce urmează a fi desenate), în mediul natural, pentru a stabili părţile componente, poziţia lor în spaţiu, precum şi forma elementelor din care s-au compus;

-         modelul educatoarei să fie cât mai expresiv cât mai apropiat de realitate;

-         scrierea model a una sau două semne la începutul rândului pe lucrarea copilului;

-         încadrarea în spaţiu limitat şi respectarea spaţiului până la terminarea rândului;

-         durata să fie dozată în funcţie de capacitatea de efort, ţinând seama de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor;

-         autoaprecierea să se facă pe baza unor parametri uşor de intuit de copii.

Exerciţiile grafice nu sunt altceva decât un început al scrierii , o modalitate de a folosi anumite linii pe care copilul le va găsi apoi în semnele literelor.

BIBLIOGRAFIE

1. Iacob N. - Cunoaşterea copilului. Preocupări şi cercetări în Revista“Învăţământul preşcolar” Nr. 1-2 / 1992

2. Zamfira Ardelean - Tratarea diferenţiată premisă a succesului şcolar. Revista “Învăţământul preşcolar” Nr. 1-2 / 2004

3. S. Cristea -  “Paşi spre reforma şcolii” E.D.P. Bucureşti 1991