Mediul oceanic, zona de suprafata - factori de influenta si organisme

Despre mediul oceanic si viata de la suprafata oceanelor am mai discutat, iar acum dorim sa raspundem intrebarea: Care ar fi cativa dintre principalii factori care il influenteaza?

In primul rand, lumina, cunoscut fiind faptul ca, daca anumite radiatii, in cursul zilei, cand lumina este intensa, nu patrund decat putin sau aproape delor in zona pelagica de dedesubt, in schimb, spectrul solar este practic complet in zona primilor milimetri.

Un alt factor este continutul bogat in oxigen al zonei. Se stie ca apele superficiale, in contact direct cu atmosfera, sunt caracterizate prin concentratii mari in oxigen, aces strat fiind aproape totdeauna suprasaturat. De asemenea, organismele care traiesc la suprafata apelor sunt supuse unor frecvente variatii de temepratura si de concentratii in saruri minerale, dupa cum, actiunea climei este mult mai mare asupra maselor de apa profunde.

Care sunt micile organisme care traiesc in zona de suprafata si in ce mod s-au adaptat ele la conditiile de viata deosebit de caracteristice acestei zone?

In primul rand, bacteriile care intervin in degradarea materiilor organice si care au, totodata, un rol trofic: sunt consumate de diverse protozoare, pot sa serveasca drept hrama si pentru stadiile tinere ale diverselor specii zooplactonice, si intervin in sinteza unor vitamine (in special B12) si a factorilor de crestere.

Bacteriile constituie bacterioneustonul si unele studii efectuate in Marea Neagra au aratat ca in zona superficiala pot exista si de o mie de ori mai multe bacterii decat in straturile imediat inferioare.

O a doua categorie o constituie fitoplanctonul, adica fractiunea vegetala a ecosistemului neustonic care ramane inca insuficient cunoscuta. In orice caz, pana in prezent, nu a fost identificata nici o specie vegetala care sa fie tipic neustonica.

In fine, cea de a treia categorie de organisme din zona de suprafata sunt micile animale care pot fi grupate in alte doua categorii: prima cuprinde specii mici, specifice numai zonei neustonice si care isi efectueaza intregul lor ciclu biologic in apele superficiale, iar cea de a doua cuprinzand specii care traiesc numai temporar la suprafata, migrand apoi in apele de adancime, si care este constituita din oua, larve si pui de peste, adica ichitioneustonul.

Sa examinam acum cateva modalitati de adaptare la conditiile specifice acestei zone:

·         se constata, in primul rand, o marire a flotabilitatii prin scaderea greutatilor specifice si cresterea suprafetei portante (ca de exemplu la ouale bogate in vitelus ale unor pesti) sau prezenta bulelor de aer in pozitie dorsala la larve si pui de pesti;

·         coloratia bleu sau bleu-vert caracteristca pentru numeroase specii neustonice constituie, de asemenea, o adaptare la viata de suprafata. Dupa unii specialisti, ea ar servi ca ecran fotosensibil sau de protectie fata de radiatiile luminoase, dupa altii ar fi o culoare de protectie fata de speciile de prada din aer, culoarea bleu facand invizibile micile organisme de suprafata.

De asemenea, micile specii de suprafata au o foarte mare mobilitate, inoata cu rapiditate mare, isi schimba brusc directia de miscare si pot executa cu usurinta salturi foarte mari. Dupa unii autori inotul sacadat si salturile constituie tot un mijloc de aparare fata de speciile de prada din apa si din aer. Pot fi citate si alte exemple.

Se stie ca, daca, asa cum am spus, elementele trofice sunt foarte bogat reprezentate in ecosistemul neustonic, din pacate, tot la suprafata si in spuma, se concentreaza poluantii biologici cei mai activi: hidrocarburi si derivati, pesticide, detergenti, unii produsi cancerigeni si chiar metale grele, ca spre exemlu, mercur. Actiunea poluantilor se manifesta, in primul rand, asupra neustonului, a carui abundenta, mai mare sau mai mica, indica gradul de poluare. Rolul ei nefast apare nu numai la hiponeustonul permanent ci si la cel temporar, la ouale si larvele de pesti, crustacei si moluste, adica la numeroase stadii larvare si juvenile de care depinde pescuitul marin.

Astfel, s-au gasit pungi de hidrocarburi in stomacul unor pesti, ca spre exemplu: Scomberesox saurs, o specie de scrumbie. Pe de alta parte, dezvoltarea unor microorganisme pe uleiuri si derivati indica posibilitatea unor procese naturale care sa contribuie la eliminarea unor hidrocarburi raspandite pe suprafata oceanelor.

Trebuie insa mentionat faptul ca aceste procese nu sunt niciodata rapide si, totodata, produsii de degradare pot avea un anumit grad de toxicitate si pot altera populatiile planctonice.

In orice caz, o buna cunoastere a acestui mediu este indispensabila, nu numai pentru exploatarea resurselor naturale ale oceanelor, ci si pentru favorizarea cresterii unor anumite specii marine in viitor.