Masivul Rarau din Carpatii Orientali

In lungul Carpatilor Orientali se ridica trei masive impunatoare: Bucegii, Ceahlaul si Raraul. Ele atrag deopotriva pe drumeti ca si pe cercetatorii stiintei prin faptul ca se inalta mult pe deasupra lanturilor muntoase din jur, oferind privelisti largi si prin aceea ca sunt alcatuiti altfel decat muntii inconjuratori.

Inainte de a face descrierea Raraului, vom arata in cateva trasaturi care este alcatuirea fiecaruia din aceste masive.

Bucegii sunt formati din puternice mase conglomerate (Babele, Omul, Doamnele) si din calcare jurasice (Zanoaga, Cheile Tatarului, Pestera), cunoscute prin frumoasele lor fenomene carstice. Fundamentul acestor munti il formeaza sisturile cristaline ale Leaotei.

Ceahlaul ocupa o suprafata mai putin intinsa decat Bucegii, masele calcaroase sunt reduse la ivirile de la Panaghia si Toaca, iar fundamentu cristalin se afla la o distanta de sapte-opt kilometri spre apus. Conglomeratele nascute din blocuri de origine diferita ocupa in amandoua masive cea mai mare parte din suprafata lor. Acestor conglomerate se datoreaza relieful ridicat cu mult deasupra muntilor din vecinatate.

In Rarau, conglomeratele dispar, iar locul lor il iau calcarele. Spre deosebire de Bucegi si Ceahlau, aici se intalnesc dolomitele care se prezinta fie sub forma unor movile uriase (Adam si Eva), fie sub forma unor ziduri de cetate ruinata (Dealul Muncelului). Ca si Bucegii, Raraul se reazama pe un fundament cristalin.

Dupa aceasta scurta descriere comparativa, vom trece la cercetarea mai indeaproape a Raraului.

Masivul Raraului este usor de suit, gratie drumurilor turistice si potecilor de padure. Una dintre potecile cele mai batute porneste din Valea Moldovei, din dreptul satului Pojorata, se tine cat mai aproape de creasta dolomitica din Dealul Muncelului, trece in valea Seaca, apoi in Valea Izvorului Alb, unde intalneste noul drum turistic. Acest drum incepe din capatul de miazazi a Cmpulungului bucovinean, urmeaza cursul Izvorului Alb, iar printr-o serpentina nou construita se ajunge la cabana. De aici, ni se infatiseaza privelistile cele mai variate. In imediata apropriere se vad turnurile minunate ale Pietrelor Doamnei. Dinspre Pojorata, se ridica in salturi indraznete creasta dolomitica din Dealul Muncelului, plesuva pe crestet si acoperita pe poale de padurea de brazi.

Spre apus, se intinde zona sisturilor cristaline, sub forma unor spinari rotunjite si acoperite de verdele palid al fanetelor. La rasarit, obcinile impadurile in mersul lor paralel, isi afunda fruntile in apele Moldovei.

In fine, calcarele albe formeaza platoul Raraului, care se continua sub forma unor insule pana in Varful Todirescului. Masa calcaroasa a Raraului are abrupturi mari inspre Valea Izvorului Alb, deoarece aici, apele au spalat mai puternic cuvertura de sedimente, care a invelit Raraul. Privind catre nord, spre Valea Moldovei, distingem o mare depresiune cuprinsa intre creasta dolomitica si micile iviri de roca mai veche, care rabufnesc din fundament si se intalnesc pe vaile mai adanci. Aceasta depresiune asezata nord-est este umpluta cu depozite portile cele mai inalte ale Todirescului. Intreaga depresiune este semanata cu blocuri de calcare albe, de forma unor capite de fan, ceea ce da o nota pitoreasca acestui relief jos.

Padurea de fag ocupa locurile necultivate din depresiune si se intinde pana la poalele maselor de calcat si dolomite, de unde incepe padurea de brazi. Raraul si Todirescul sunt acoperite de pasuni alpine, ca si masivele cristaline din vecinatate (Petrosul, Giumalaul).

La Rarau, se gasesc numeroase tipuri de roci de natura si varsta diferite. Asa, de exempu, aici se intalnesc sisturi cristaline, conglomerate Verrucano, dolomite, calcare albe sau rosii sub forma de blocuri sau de mase puternice, precum si o serie de roci cretacice. Un fapt demn de retinut este ca felul de ivire al acestor roci a dat nastere intotdeauna la discutii, deoarece blocurile de calcare mai vechi se intalnesc in mijocul depozitelor cretacice mai noi, fara sa putem vedea ce legaturi sunt intre ele. Se intrebuinteaza, in mod obisnuit numele de “klippe”, pentru aceste blocuri calcaroase, in fata carora nu putem sustine cu deplina convingere daca ne aflam in prezenta unor blocuri smulse din fundament sau a unor blocuri aduse de undeva, de departe, pe deasupra sedimenteor mai tinere, sub forma asa-ziseor panze de incalecare. Urmarind cercetarile facute in Rarau de diferiti geologi se vede ca cele doua presupuneri asupra “klipelor” au fost sustinute cu aceeasi tarie.

In cele ce urmeaza, vom incerca sa aratam care este alcatuirea geologica a masivului Rarau. Masivul Raraului se gaseste la capatul sudic al cuvetei externe din Bucovina, care se intinde mult spre nord, dincolo de Valea Moldovei. Aceasta cuveta se reazama, la apus, cu umarul sau alcatuit din conglomerate rosii Verrucano si dolomite, pe zona sisturior cristaline, care formeaza in aceasi timp si fundamentul sau. La rasarit, marginea cuvetei nu mai este asa de bine pastrata, ci ea apare rupta si ascunsa sub depozite mai tinere. Capatul de nord al ei se afunda, iar partea dinspre miazazi se ridica si astfel putem vedea, care sunt depozitele ce o alcatuiesc si ce anume legaturi sunt intre ele.

Daca privim cu atentie rocile intalnite pe poteca de la izvorul cabanei, pe sub Pietrele Doamnei si apoi catre platoul calcaros al Raraului, ne putem face o parere precisa despre succesiunea diferiteor formatiuni geologice, ce alcatuiesc masivul Raraului.

Succesiunea de straturi ne apare ca normala, adica diferitele straturi se gasesc unele fata de altele, ca si in momentul cand else au fost depuse. Pe fundamentul cristalin se aseaza rocile sedimentare reprezentate prin conglomerate rosii, dolomite, etc. Intreg acest pachet de straturi urmeaza in mod normal, rocile cele mai tinere razemandu-se pe cele mai vechi.

Nu tot astfel stau lucrurile cu petecele sau blocurile de natura si varsta diferita, cunoscute sub numele de “klippe”. Ivirile lor dese si fara nicio oranduiala formeaza o piedica grea la amurirea arhitecturii acestui masiv muntos.

Sedimentele cretacice superioare, rezultate din invazia apelor marine in intreaga cuveta externa, au acoperit cele mai importante raporturi dintre diferitele complexe sedimentare. Prezenta lor a facut ca descifrarea structurii Raraului sa fie si mai mut ingreunata.

In rezumat, masivul Raraului se deosebeste de Bucegi si Ceahlau prin faptul ca la acatuirea lui iau parte aproape toate etajele erei secundare si ca a suferit transgresiunea marii eocretacice.

In ce priveste structura geologica se deosebeste o serie de straturi, bine dezvoltate, avand o dispozitie normala precum si o serie de “klippe”, ce sunt considerate, in general, ca fiind marturiile unor panze de incalecare.

Cuvertura depozitelor cretacice noi ne ascunde inca tainele adevaratei inchegari a Raraului.