Mamei

Alexandru Vlahuta

Din vremile apuse si-atat de fericite,
Aducerile-aminte adesea ma-mpresoara.
Ce de viata-n urma! … Ca un potop ma-nghite
Comoara mea de visuri, pierduta mea comoara
Din vremile apuse si-atat de fericite!

Cum se desfac, din noapte, icoane vechi si sfinte!
Si ca din carti, trecutul fantastic mi s-asterne,
Atatea dulci vedenii imi picura in minte,
Cu durerosul farmec al pierderii eterne! …
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi si sfinte!

Figura ta cuminte, duioasa si senina,
Rasare, scumpa mama, din vremile acelea,
Ca o madona sfanta, scaldata in lumina.
Ce clara sta-n pervazul copilariei mele
Figura ta cuminte, duioasa si senina!

O lene grea se lasa din cerul cald de vara.
De soare-i plina casa. Tu-ncet, pasind pe scanduri,
Lasi storurile groase si dai mustele-afara.
Apoi, prostii de-a mele asculti si cazi pe ganduri.
O lene grea se lasa din cerul cald de vara.

Curg valuri mari de umbra si se-mpanzesc pe vale.
Din ses, privim spre codru, cum soarele se-neaca.
In mirosul de iarba, tacuti pasim agale,
Si bolta racorita mai jos parca s-apleaca,
Curg valuri mari de umbra si se-mpanzesc pe vale.

Stai dreapta-n strana vechii biserici de la tara;
Eu bat la sfinti matanii, si-i pup, si-i rog cuminte,
Cum blandele-ti povete de mic ma invatara.
Tu, palida-n extazul induiosarii sfinte,
Stai dreapta-n strana vechii biserici de la tara.

Din carti cu slova veche si cu figuri frumoase,
O lume ca de visuri, cu totul minunata,
Mi-o scoti si pe-ndelete incepi a mi-o descoase.
Cat farmec e-n aceasta viata adunata
Din carti cu slova veche si cu figuri frumoase!

La patul meu, tacuta, veghind neadormita,
Incet pe fruntea-mi arsa de friguri, mana-ti luneci,
In mine-ti sta viata ... intreaga ta ursita,
Si dupa cum mi-s ochii, te bucuri sau te-ntuneci,
La patul meu, tacuta, veghind neadormita.

Din cati copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine.
Si cat ma vezi de mare in planurile tale! …
La zodii chiar s-arata cum am s-ajung de bine,
Si ce mariri m-asteapta in norocoasa-mi cale!
Din cati copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine …

Ce dureros se stinse desarta-ti asteptare!
Pierdut, te vad, din cruda vietii vijelie,
Nenorocita mama si plang ca nu-s in stare
O slaba mangaiere sa-ti dau, cat de tarzie,
Ce dureros se stinse desarta-ti asteptare!

De fiul tau departe, stinghera si trudita,
Nemaiavand puterea de-a te ruga si plange,
Azi iti privesti, cu sila, viata amagita,
Cum a ramas pustie si cat de trist se stange,
De fiul tau departe, stinghera si trudita.

Ca pete mari de umbra pe-o miriste uscata,
Asa, pe-a noastra urma, trec stoluri lungi de ganduri.
Nimic nu mai exista din cate-au fost odata,
S-asupra noastra anii pustii trec, randuri-randuri,
Ca pete mari de umbra pe-o miriste uscata.