Interferente.ro Cultura Poezii Mama de George Cosbuc

Vineri, 18 Februarie 2011 04:00

Mama
George Cosbuc

 

In vaduri ape repezi curg
Si vuiet dau in cale,
Iar plopi in umedul amurg
Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara
Acolo, mama, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.

 




Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard,
Iar flacara lor geme:

Clipeste-abia din cand in cand
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecand
Prin colturi de odaie.Cu tine doua fete stau
Si torc in rand cu tine,
Sunt inca mici si tata n-au
Si George nu mai vine.

Un basm cu pajuri si cu zmei
Incepe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai ingandurata.

Si firul tau se rupe des,
Caci ganduri te framanta,
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tinta.

Scapi fusul jos, nimic nu zici
Cand fusul se desfira.
Te uiti la el si nu-l ridici,
Si fetele se mira.

... O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti
"Ce vezi?" intreab-o fata.

"Nimic ... Mi s-a parut asa!"
Si jalea te rapune,
Si fiecare vorba-a ta
E plans de-ngropaciune.

Intr-un tarziu, neridicand
De jos a ta privire
"Eu simt ca voi muri-n curand,
Ca nu-mi mai sunt in fire ...

Mai stiu si eu la ce gandeam,
Aveti si voi un frate ...
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el! ... Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus si voi muri dorind
Sa-l vad o data-n fata.

Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, in ceasul mortii!"

Afara-i vant si e-nnorat,
Si noaptea e tarzie,
Copilele ti s-au culcat
Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plangand,
E dus si nu mai vine!
S-adormi tarziu cu mine-n gand
Ca sa visezi de mine!

 

Related news items:
Newer news items:
Older news items: