Lusitania - telepatie sau spionaj

Marele transatlantic Lusitania, plecat la 1 mai 1915 din New York cu 1255 pasageri si un echipaj de 651 oameni, a fost torpilat de un submarit german la 7 mai, la ora 14.15 in apropierea coastei irlandeze.

In aceeasi zi, la ora 14.30, intra in goana, in birourile politiei portului New York, un om cu infatisarea speriata. Nimeni n-ar fi putut sa explice cum a reusit sa patrunda printre numeroasele sentinele care faceau de paza. Intra, deci, in goana in birouri si incepe sa tipe si sa planga: “O mare catastrofa! O mare nenorocire! Spuneti-mi, e adevarat? E oare adevarat? “Lusitania” … sotia si baiatul meu erau si ei pe bord!” – si se prabusi la pamant.

Ofiterii politiei portului, care receptionau tocmai in acea clipa raportul radiotelegrafic al catastrofei transaltanticului, au ingalbenit. Cine a putut transmite acestui om stirea care era inca prea putin precisa si pentru ei? Un gand a fulgerat prin mintea tuturor: spionaj.

Cand omul si-a revenit, in loc de vorbe de consolare sau de lamuriri, a fost supus unui interogatoriu in toata regula. De unde avea stirea?

Cine era omul, cum se numea?

Cateva minute mai inainte, pe cand trecea pe Walt Street, i-a aparut brusc in fata ochilor o imagine infricosatoare. A vazut cum Lusitania se afunda si auzise urletele sotiei si copilului sau, care cereau ajutor … Innebunit de groaza, a stat numai o secunda pe loc si a dat fuga spre port.

Cine era omul? Cum se numea? Se numea William Forst, negustos de portocale. Ce nationalitate avea? Americana. Tatal sau? American. Bunicul sau? German.

Nu i-a trebuit mai mult. Arestat pe loc. I s-a inscenat apoi un proces imens, asa cum stiu sa faca americanii un proces, cand vor sa atraga atentia tuturor cetatenilor republicii lor instelate.

Politia politica, aparatoarea neobosita a sigurantei statului, a declarat categoric: Forst trebuie sa fi avut un aparat de radio. Bineinteles ca aparatul nu a fost gasit. Dar vina inculpatului nu ramanea mai putin grava: intelegere cu o tara straina, cu scopul de a distruge bunuri americane, de a semana moartea si panica. Cazul sau a fost cercetat si judecat in amanunt. Iar daca pana la urma a scapat cu viata, salvarea nu i-a venit nici de la judecatori – care ar fi dorit sa-l expedieze neaparat pe scaunul electric – nici de la avocati – care in fata gravitatii faptelor paraseau din ce in ce mai mult terenul apararii propriu zis, multumindu-se cu “circumstante atenunate” – salvarea i-a venit din partea unei comisii de savanti din Pittsburg. Pe onoarea si constiinta lor, cei opt psihologi au afirmat ca judecatorii si opinia publica se afla in fata unui caz exceptional de telepatie si nicidecum de spionaj. Pe temeiul marturiei lor, Forst a fost pus in libertate.

Creierul omenesc, au spus dintotdeauna adeptii fenomenelor telepatice, este un aparat care emite si receptioneaza un fel unde ale gandirii. Ultimele cercetari facute asupra celulelor nobile din scoarta creierului arata ca, intr-adevar, in aceste celule se afla un circuit oscilant, asemeni celor intrebuintate in aparatele de radio. Creierul este deci un foarte delicat aparat de radio care poate transmite mesaje la distante tot atat de mari, ca si un emitator mecanic, dupa cum poate receptiona mesaje. Iata, pe scurt, cum s-ar explica fenomenul atat de misterios pentru unii, care este telepatia. Bucurii, sperante, ingrijorari, dureri, se pot transmite de la un om la altul, fara nicio legatura materiala, in aceeasi clipa, peste tari si mari. Poetii numeau acesta telepatie “comunicarea sufletelor”. Oamenii de stiinta luand in cercetare fenomenul, au gasit ca el este perfect explicabil si faca are ceva misterios, apoi e mecanismul intim al functionarii celulelor creierului, mecanism care n-a putut fi inca examinat in amanuntime. Cazuri uimitoare de telepatie colectiva sau individuala au fost semnalate dintotdeauna. Dar cu secole in urma, cand stiinta nu-si spusese cuvantul si cand analogia atat de limpede a undelor de radio lipsea, fenomenele de telepatie erau socotite drept cazuri de vrajitorie si pedepsite in consecinta cu metode barbare.

In lumina pe care o arunca astazi cercetarile stiintifice asupra telepatiei, sunt permise cele mai bune sperante. Incet, greu, dar pe nesimtite, omul se perfectioneaza. De ce sa nu intrevedem ziua cand ceea ce e rezervat astazi doar unor indivizi cu o sensibilitate exceptionala, va deveni apanajul tuturor!? Se va descoperi poate o metoda care sa permita antrenamentul celulelor creierului anume pentru telepatie. In ziua aceea, oamenii vor putea comunica intre ei la orice distanta, fara posta sau telefon.

Ne-ar fi placut sa incheiem cu aceasta anticipatie a unor noi timpuri de aur. Omenirea este perfectionata, e drept, dar pentru moment este inca rea. Cazul lui William Forst a fost aproape uitat. Dar el, totusi, a fost arestat la West Point pentru spionaj, se spune ca … pe dovezi sigure, conform anunturilor furnizate de ziarele americane de la acea vreme. Si, atunci, cum a ramas cu verdictul din 1915? …