|
Legenda lui Mos Craciun
 Legenda spune ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este sarac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic si mai bogat, Mos Craciun. Se spune ca Mos Craciun ar fi fost o persoana rea, inumana. Sotia lui in schimb era miloasa si blajina. Ea i-a oferit adapost Fecioarei Mariei cand aceasta era pe cale sa nasca, dar temandu-se de mania lui Craciun, a ascuns-o pe aceasta in iesle. Craciun, afland de isprava sotiei, s-a infuriat si i-a taiat mainile. Fecioara Maria a facut o minune si i-a lipit bratele Craciunitei.
Craciun, vazand aceasta minune si afland ca in grajdul sau S-a nascut Domnul Iisus, se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel “primul crestin” si transformandu-se in omul blajin, milos si jovial pe care il stim astazi. Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci. De atunci, in fiecare an, in Ajunul Nasterii Domnului, Mos Craciun vine sa ne puna sub brad cadourile mult asteptate.
Desi acesta este cel mai puternic mit legat de originea si existenta lui Mos Craciun, mai sunt si alte versiuni ale legendei lui Mos Craciun, cu un continut mai putin religios.
O alta versiune a legendei, cu inclinatii spre paganism, spune ca: ziua de nastere a lui Mos Craciun era sarbatorita la solstitiul de iarna, cand soarele se face foarte mic, mic de tot, ca mai apoi sa se nasca din nou. Asa credea lumea mai demult: ca Mos Craciun moare in fiecare iarna si se naste iar si iar. Si ca odata cu el chiar si soarele moare si reinvie, sub forma unui copilas. Astfel, in fiecare an, in seara de Craciun, Mosul e batran tare, iar la miezul noptii el moare cateva clipe si renaste prin pruncul Iisus Hristos. In acelasi timp, toata lumea reintinereste, se umple de viata si de bogatie: de aceea Mos Craciun aduce daruri cu el.
Asadar, legenda respecta ritualul invierii cosmogonice: universul se naste odata cu cel care savarseste un astfel de ritual, in acest caz Mos Craciun, care „moare in fiecare iarna si se naste iar si iar”. Dupa Mircea Eliade, „la fiecare An Nou reincepe creatia, iar mitul cosmogonic este considerat modelul exemplar al oricarei creatii. Mitul cosmogonic se constituie ca imago mundi, pentru al carui adevar insasi existenta sta marturie.”
Stramosii nostri daci aveau o serie de obiceiuri, de traditii si de ritualuri axate, la origine, pe soarele ce reinvie natura. Acestea se celebrau in tot cursul anului, mai cu seama primavara si la inceputul iernii, in Ajunul Anului Nou.
Prin urmare, ritualul cosmogonic prezent in ultima varianta prezentata a legendei lui Mos Craciun este, in fapt, unul pre-crestin, dacic am putea spune. Desigur, ne referim aici doar la spatiul carpato-danubiano-pontic al vechii Dacii, fara referire la miturile si ritualurile altor popoare, desi este binecunoscut universalismul mitului cosmogonic.
Iata cum - ca in multe alte situatii - traditia crestina si cea “pagana” se impletesc si se contopesc in cultura noastra, a romanilor, indeosebi in ceea ce priveste sarbatorile si obiceiurile de Craciun si Anul Nou.
Surse si Adrese Web Utile:
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
