Lacurile din Romania - o salba albastra

Putini stiu ca tara noastra, cu relieful sau variat – munti, dealuri, campii, delta si litoral – este detinatoarea unei game aproape complete de tipuri genetice de lacuri naturale, clasificate dupa originea depresiunii si localizate in toate unitatile geografice mentionate (incepand cu lacurile de pe litoralul Marii Negre si din Delta Dunarii, pana la cele glaciare din etajul mutos alpin). Lacurilor naturale li se asociaza cele antropice, fie ca este vorba de cele construite in antichitate sau in secolele XV-XIX (iazurile din Campia Moldovei, Campia Romana si Campia Transilvaniei), fie de cele realizate in ultimele cinci-sase decenii (lacurile hidroenergetice, pentru alimentare cu apa, de interes piscicol sau ca lac de agrement).

In ceea ce priveste numarul si suprafata totala a lacurilor, se constata o dinamica a acestor doi parametri, deoarece multe lacuri de lunca au disparut prin indiguire si desecare, cu deosebire in Lunca Dunarii, iar altele au aparut pe arterele hidrografice, respectiv lacurile de acumulare antropice. La nivelul anilor ’70 ai secolului trecut, s-a estimat cifra de 3450 de lacuri, din care 1150 (27%) erau antropice, insumand o suprafata de 2620 km². In urma construirii mai multor lacuri de baraj antropic de dimensiuni mari, suprafata acestora a ajuns in prezent la circa 4620 km².

Desi lacurile actuale din Romania sunt mici ca dimensiuni, la sfarsitul tertiarului si in cuaternar au existat destule lacuri adanci si intinse ca suprafata. Miscarile orogenetice care au avut ca rezultat ridicarea arcului carpatic au inchis, intre culmile muntoase, depresiuni importante, ocupate de ape. Toate depresiunile, pe care, de multe ori, localnicii le numesc tari (cum ar fi: Fagaras, Barsa, Ciuc, Giurgeu, Bilbor, Borsec, Dorna si inca multe altele), reprezinta urmele lacurilor tectonice si de baraj vulcanic din villafranchian, scurse ulterior. Suprafata lor neteda ca un ses, ce se poate vedea si astazi, fragmentata, numai de reteaua de rauri, constituia fundul lacurilor de odinioara.

Pe Dunare, in Jos

Revenind la tabloul actual al tipurilor genetice de lacuri, precizam ca la formarea lor au contribuit numerosi factori, dar dintre toti ii amintim, dupa extensiunea lor, pe cei mai importanti: procesele fluviatile, climatul, actiunea marii asupra tarmului, verietatea petrografica a rocilor, msicarile verticale ale scoartei, procesele eoliene, alunecarile de teren.

Analizand o harta a tipurilor genetice de lacuri din Romania, cele mai multe dintre ele – si am putea spune ca si cele mai mari (exceptie face complexul Razim-Sino) – sunt lacurile de lunca, generate de campie, datorita luncilor mai largi si debitelor mai mari.

In luncile principalelor rauri din regiunea de campie, inclusiv Lunca si Delta Dunarii, se gaseau cele mai multe lacuri din Romania.

Numai in Lunca Dunarii, pe mai bine de 100 km lungime, de la Drobeta Turnu-Severin in aval, erau peste 800 de lacuri, dintre care mentionam: Fantana Banului, Garla Mare, Maglavit, Bistretu, Nedeia, Potelu, Suhaia, Maharu, Greaca, Boianu-Sticleanu, Calarasi, Cabal (in Balta Ialomitei), Serban (in Balta Brailei), Jijila, Crapina etc.

In Delta Dunarii, prin amenajarile agricole, realizate in perioada 1960-1989, au fost asanate mai multe lacuri din incintele Sireasa si Pardina, mai importante fiind Tatanir, Tigaiu Mare, Baciu, Lupsna, Costinu Mare si Costinu Mic, Serbanoiu Mare, Pojaret etc. Evident ca aici se mai pastreaza lacuri importante, precum Furtuna, Obretinul Mare, Trei Iezere, Bogdaproste, Babina, Merheiu Mare, Matita, Gorgova, Isac, Uzlina, Rosu, Puiu, Lumina si Dranov.

Limanuri si lagune

Limanurile fluviatile si cele maritime sunt axate pe vaile mai mici, afluente ale raurilor, dar la a caror formare au participat in mod activ miscarile de basculare (eustatice), indeosebi cele de ridicare a nivelului Marii Negre. Aceste lacuri marginesc luncile raurilor mai mari din Campia Romania si litoralul Marii Negre. Intr-o astfel de categorie se pot mentiona lacurile: Mangalia, Techirghiol, Tasaul, pe litoral; Amara-Buzau, Jirlau, Balta Alba, pe Buzau; Strachina, Amara-Slobozia, Fundata, Snagov, Caldarusani, pe Ialomita; Oltina, Marleanu, Bugeac, Mostistea, Galatui, pe Dunare. Aceste lacuri sunt deosebit de importante din punct de vedere piscicol si pentru agrement.

Tot pe tarmul marii, pe langa limanurile maritime – care sunt opera atat a retelei hidrografice, cat si a marii – se gasesc lagunele. Acestea sunt golfuri marine, barate de cordoanele litorale si izolate totale sau partial de acvatoriul marin. In acest mod s-a format intregul complex laustru Razim-Sinoie, dar si lacul Siutghiol sau mlastina Mangaliei.

Urmele epocii glaciare

Climatul mai rece din pleistocen, care a generat glaciatiunea montana, a condus la formarea reliefului glaciar, care include circurile si vaile, foarte importante in contextul de fata. In Carpatii de pe teritoriul Romaniai, ultimele doua faze glaciare (Riss si Wurm) au afectat inaltimile de peste 1800 m. In circurile si vaile glaciare, dupa topirea ghetarilor, s-a adunat apa, formandu-se lacurile glaciare, in numar de peste 200, in masivele muntoase actuale (Maramures, Rodna, Calimani, Fagaras, Parang, Retezat-Godeanu. Dintre acestea, mentionam: Lala Mare si Buhaescu, in Muntii Rodnei; Balea, Capra, Podragu, in Muntii Fagaras; Galcescu, in Muntii Parang; Bucura, Zanoaga, in Muntii Retezat.

Tot in climatul glaciar, dar in arealul periglaciar, care se manifesta si in conditiile climatice actuale din spatiul subalpin, s-au mai format si lacuri nivale, unde cuveta lacustra ia nastere prin slefuirea unor pante sau polite structurale de catre avalansele de zapada sau prina ctiunea de sufuziune a apei rezultate din topirea zapezii. Printre lacurile cu depresiuni rezultate din excavarea unor polite structurale, mentionam: Lacul Vulturilor, Siriu; Lacul Rosu, colmatat, din Masivul Penteleu; Lacul Negru de sub Piciorul Caprei, din acelasi masiv. Prin baraj nival al circurilor glaciare din Muntii Cibinului, s-au format Iezerul Mare si Iezerul Mic, iar prin tasareasufuziunea depozitelor eluviale de pe interfluvii au aparut Taul Mare si Taul Mic din Cucurbata (Bihor), Baia Vulturilor din Semenic, lacul Tefeleica din Muntii Iezer-Papusa. Persistenta acestor lacuri este efemera, datorita lipsei unui bazin hidrografic.