Cultura, istoria si originalitatea civilizatiei geto-dacilor

Geto-dacii, ramura nordica a numerosului neam al tracilor, au creat o civilizatie originala, care s-a dezvoltat pe puternicul fond multimilenar tracic. Mostenirea tracica a constituit de fapt factorul fundamental, hotarator, al permanentei, al continuitatiii etnice si culturale, pe aceleasi meleaguri, pe care au locuit tracii si, apoi, descendentii lor directi, geto-dacii, iar dupa procesul romanizarii, daco-romanii si poporul roman, nascut pe vatra vasta a Dacoromaniei, din contopirea dacilor cu romanii. O prima trasatura esentiala a civilizatiei geto-dace este caracterul sau autohton. Ea a luat nastere din dezvoltarea neincetata a sintezelor unitatii de neam si al entitatii culturale si apoi politice, in vremea lui Burebista. Inca din sec. VII-VI i.e.n. se si conturase o unitate de cultura materiala si spirituala, pe care arheologii o numesc cultura Basarabi, dupa o localitate din judetul Dolj. Din punct de vedere al raspandirii geografice a acestei culturi, ea acopera aproape o in intregime spatiul pe care se vor dezvolta ulterior greco-dacii, ajungand spre vest pana dincolo de Tisa si catre rasarit pana la Nistru, iar spre sud-est pana in tinutul vest-pontic. Pe acest fond etnocultural tracic si carpato-danubiano-pontic se vor ridica geto-dacii, pe care lumina izvoarelor scrise – prin Herodot – ii vor surprinde spre sfarsitul sec.VI i.e.n. si in sec. V i.e.n., cand parintele istoriei ii va numi pe geti «cei mai viteji si mai drepti dintre traci», ei fiind singurii care s-au opus cu armele in 514 i.e.n. impotriva «Marelul Rege» al persilor – Darius I, pentru pastrarea independentei. Aceste virtuti ale geto-dacilor, pe care le aprecia insusi istoricul grec Herodot, au ramas trasaturi permanente ale spiritualitatii lor si, implicit, ele constituie o alta latura a originalitatii civilizatiei geto-dacilor, in raport cu alte neamuri ale antichitatii si chiar cu lumea mediteraneana greco-romana.

In domeniul culturii materiale, geto-dacii au contribuit la realizarea neincetatului progres in dezvoltarea Europei proto-istorice. Este suficient sa ne referim, de exemplu, pentru moment, doar la metalurgia fierului, asupra careia a aparut o interesanta monografie a cercetatorului cluajan I. Glodariu, ca sa ne putem face o imagine si mai clara despre aportul real despre aportul real pe care l-au adus geto-dacii la imbogatirea tezaurului civilizatiei europene, produsele atelierelor lor stand alaturi, prin multimea, diversitatea si tehnologia superioara a lor – de cele grecesti, romane si celtice. Faurarii geto-daci au creat unelte, arme si podoabe de o rara originalitate, unele rivalizand cu acelea ale sudului. De asemenea, si in domeniul ceramicii intalnim produse de o rara frumusete. Ne referim in primul rand la categoria de vase pictate, ca cele de la Gradistea Muncelului si de la Ocnita Valcea. In ornamentarea acelor vase se pastreaza sistemul decorativ geometric, de straveche traditie tracica, dar se intalnesc si elemente care atesta o influenta din afara. De altfel, geto-dacii au fost receptivi fata de inrauririle straine, dar totdeauna acestea au fost modelate potrivit gustului si nevoilor proprii: si acesta este un alt aspect al originalitatii civilizatiei geto-dacice. Chiar formele de vase preluate dupa modele elenistice-romane li s-au adaugat elemente traditionale. In domeniul arhitecturii civile, religioase si militare intalnim o atare imbinare armonioasa si originala a elementelor de veche traditie cu cele venite din afara, in special spre civilizatia elenistica. Monumentele sanctuare de la Gradistea Muncelului reprezinta tot ce este mai impunator si original in Europa acelor vremuri, din sec. I i.e.n. si cu deosebire din ultimul secol al Daciei libere. Pe planul relatiilor economice, geto-dacii au dezvoltat un schimb foarte sustinut mai intai cu grecii, apoi cu romanii. Numeroasele importuri romane preced cu aproape doua secole cucerirea Daciei si ele fac dovada inaltului nivel al civilizatiei geto-dacice, al economiei geto-dacilor. Pe masura dezvoltarii fortelor de productie si intensificarii schimburilor comerciale, geto-dacii au creat o monetarie proprie, originala, imitandu-se in prima etapa, moneda greco-macedoneana si apoi, ca urmare a inaintarii romantismului spre Dunare si Carpati, incepand sa imite moneda greco-macedoneana romana, care devine, in vremea lui Burebista, moneda unica a lumii geto-dace, ceea ce subliniaza si in domeniul economiei si comertului, caracterul centralizat, unificat, al statului intemeiat de marele Burebista. In Dacia preromana a existat o viata economica foarte prospera. Numarul considerabil al monedei Romei republicate descoperite in Dacia – aproximativ 25.000 – arata nu numai marea prosperitate si circulatia de bunuri in sistemul schimbului intern pe baza de moneda, dar mai ales includerea daciei in circuitul economic universal de atunci, care era cel roman, dar ca o entitate economica si politica distincta, independenta.

In continutul civilizatiei geto-dace sunt de mentionat si manifestarile din domeniul artei, in care geto-dacii au creat adevarate opere. In perioada clasica a civilizatiei geto-dace – adica in vremea lui Burebista si a regilor ce i-au succedat pana la Decebal – regele erou, se dezvolta o arta originala, care se sprijina pe etapa anterioara, geto-daca, din secolele IV si III i.e.n., cand aristocratia locala a creat o adevarata arta princiara, de o rara originalitate.

Geto-dacii s-au impus in fata altor popoare ale antichitatii prin creatiile lor proprii, originale, cat si prin spiritul de unitate si independenta. Ei nu au apartinut acelui «Barbaricum» si nu au fost cu nimic mai prejos fata de lumea clasica, greco-romana.