Cu fata spre memoria oglinzii

Oglinda, un obiect atat de obisnuit, are o istorie milenara, ea existand in China si Egipt de peste 4000 de ani. In Egiptul antic ea se fabrica din bronz lustruit, iar in Troia din aur. Romanii confectionau oglinzi din sticla, pe care o fixau pe o placa de plumb. In antica asezare Sucidava din Oltenia, in urma unor sapaturi, au fost scoase la lumina zilei aproape 80 de oglinzi de plumb. Se pare care ca in acel loc a functionat un atelier prin secolul II-III al erei noastre. Pentru a se pastra secretul fabricatiei, in 1291 dogii venetieni au obligat pe toti sticlarii si fauritorii de oglinzi sa se aseze in insula Murano. Abia la inceputul secolului al XVII-lea a inceput producerea oglinzilor in Franta si treptat si in restul Europei.

Dar oglinda nu a constituit numai un obiect in care sa ne vedem chipul, ea avand, inca din vechime, utilizari tehnice. Arhimede (287-212 i.e.n.) a salbat Siracuza de asedierea romanilor incendiind corabiile acestora cu ajutorul unor oglinzi concave, ce reflectau razele solare si le focalizau intr-un punct. La Luxor, in Egiptul antic, erau folosite siruri de oglinzi pentru a se reflecta lumina Soarelui in incaperi subterane, iluminandu-le astfel fara fum.

Azi, nu se mai poate vorbi de o tehnica avansata, in anumite domenii, fara prezenta oglinzilor. De la micul aparat fotografic si pana la marile telescoape, folosite de astonomi pentur studierea astrilor, oglinda este nelipsita. Fara acest modest obiect nu se pot concepe microscoape, iar in ultima vreme el mai este folosit si la realizarea microscopului „cu efect tunel”, utilizat la analiza structurii atomice a materiei, ca si a celui cu raze X, pentru cercetarea celulei vii, in intimitatea ei. Microscopul neutonic este un aparat ce obtine imaginea cu ajutorul neutonilor ultra reci. Totul se bazeaza pe capacitatea acestora de a se reflecta pe oglinzi plane si sferice, la orice unghi de incidenta si cu orice viteza, pana la aceea de 6 metri pe secunda. Panouri de oglinzi folosesc energia solara in topirea metalelor, incalzirea locuintelor, fertilizarea unor intinse regiuni ale Africii desertice etc. Au fost chiar create centrale solare din oglinzi, care urmaresc „deplasarea” Soarelui pe bolta cereasca, cu ajutorul unui calculator, colectand energia acestuia si trimitand-o la un punct, pentru a fi folosita in diverse necesitati industriale. Acestea sunt doar cateva din nenumaratele domenii in care oglinda joaca un rol principal.

Oamenii de stiinta mai studiaza chiar iluminarea Pamantului, pe timpul noptii, cu ajutorul unor oglinzi plasate pe Luna. De curand a aparut o ipoteza, neverificata experimental, ce se bazeaza pe un fenomen fizic, in care se afirma ca o oglinda are „memorie”. Razele solare ce lovesc suprafata acesteia, in timp ce imaginea se reflecta in ea, deplaseaza electronii din masa, care raman prinsi, ca intr-o capcana, pe noul loc. Ei pot fi obligati sa revina la vechea lor pozitie, deci cea de echilibru, producand in miscarea lor o serie de curenti, ce pot fi detectati, amplificati si proiectati pe un ecran de televizor.

Acest lucru ne determina sa presupunem ca imaginile „colectate” de-a lungul vremii pot fi recuperate in ordine invers cronologica. Specialistii incearca sa verifice noua ipoteza, ce pare de domeniul fantasticului, desi nu este exclus ca imaginile vechi sa fie neclare sau sa se gaseasca „amestecate”. Pana in prezent s-a reusit sa se recupereze imaginea unui obiect, eveniment petrecut cu 24 de ore inainte, insa prin termofotografie, respectiv prin diferenta de temperatura intre diferitele puncte din imagine si restul oglinzii. Daca se va putea demonstra practic ca pot fi recuperate imaginile vechi, modestei oglinzi i se deschid si alte perspective de utilizare.