Cetatea si Pestera Bolii

Calatorul care vine pe soseaua dintre Banita spre Petrosani este impresionat de un bloc de calcar care pare ca sta de straja Vaii Jiului, inspre apus, numit Piatra Cetatii sau Dealul Bolii. Aspectul sau exterior precum si pestera care se deschide in interior, greu vizibila de pe sosea, au constituit puncte de plecare in popularea Vaii Jiului, vale cu conditii deosebite pentru practicarea cresterii vitelor si, in mai mica masura, pentru cultivarea pamantului. Tocmai aceste conditii au favorizat aparitia germenilor civilizatiei inca din paleoletic.

Pestera Bolii, fiind in vecinatatea pesterilor de la Cioclovina si Ohaba-Ponor (sau Bordu Mare) a fost gazda primitoare pentru un trib din paleolitic ce a lasat aici noua bucati de margele de lut (cinci rosii, doua galbene si doua alburii), precum si cateva vase rudimentare tot din lut. La mica distanta de pestera se deschide bazinul Vaii Jiului, care a permis descendentilor acestor locuitori sa ocupe una din cele mai pasnice si bogate regiuni.

Odata cu ridicarea cetatilor dacice din Muntii Sureanu, a fost construita si Cetatea Bolii situata pe coltul calcaros numit Piatra Cetatii sau Dealul Bolii. Fortificatiile de pe Piatra Cetatii inglobeaza o serie de constructii cu caracter militar: ziduri de incinta, turnuri, platforme de lupta, val de aparare, cetetea propriu-zisa fiind in varful dealului.

Pestera Bolii, aflata in calcarele jurasice ale Dealului Bolii, la o altitudine de 720 de m, este un tunel sapat de raul Jupaneasa, lung de 455 m, cu diferenta de nivel intre insurgenta si resurgenta de 2-3 m. In interior cursului apei este meandrat si inaltimea tunelului se mentine intre 10-12 m.

Terasa actuala, constuita din material aluvionar, apare cand pe un mal, cand pe celalalt (intre 20-25 cm). Terasa superioara se gaseste la 2-3 m deasupra nivelului apei, constituind platforme cu pereti abrupti si acoperite cu argila fina amestecata cu guano. La nivelul acestei terase se deschid cateva diaclaze care au pereti stalagmitati.

Materialul fin de pe terasa superioara arata existenta unui curs lin sau a unei ape stagnante, dupa care a urmat o perioada de intensa activitate a acesteia indicata de peretii abrupti pana la cursul actual.