CALITATE ŞI EFICIENŢĂ DIDACTICĂ

PRIN UTILIZAREA METODELOR MODERNE

Prof. Adriana-Cristina Rădoi

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.1, Tg-Jiu

Implementarea educaţiei centrată pe copil prin utilizarea metodelor şi tehnicilor active de învăţare este din ce în ce mai necesară şi în învăţământul preprimar. Folosind aceste metode şi tehnici,educatorul este receptat ca furnizor de resurse ale învăţării, cadrul didactic şi copilul fiind parteneri în educaţie. Am asigurat astfel o învăţare eficientă şi durabilă care să răspundă atât nevoilor personale, cât şi cerinţelor adaptării la o ”societate a cunoaşterii” aflată în continuă schimbare.

Dimensiunile schimbărilor care se petrec în societatea contemporană reprezintă o provocare serioasă pentru cei a căror sarcină este să-i pregătească pe copii pentru secolul XXI. Ne-am confruntat frecvent cu problema de a-i pregăti optim pe copii pentru a reuşi într-un viitor pe care nu-l putem prevedea. Volumul enorm de informaţii face să devină imposibil de crezut că ceea ce învaţă copilul în şcoală ar putea fi semnificativ faţă de ceea ce va trebui ca ei să ştie în cursul vieţii lor. Am constatat tot mai acut necesitatea ca învăţarea să fie de tip inovator, cu un puternic caracter anticipativ şi participativ.

     În sens larg, învăţarea poate fi definită ca un proces evolutiv,de esenţă formativ-informativă, constând în dobândirea de către fiinţa vie, într-o manieră activă, explorativă a experienţei proprii de viaţă şi în modificarea selectivă şi sistematică a conduitei. Ea urmăreşte asimilarea unui conţinut foarte variat, are în vedere schimbarea comportamentului celui care învaţă, are un caracter adaptativ la condiţiile unui mediu extrem de dinamic şi constituie principala modalitate de împlinire umană.

     În sens restrâns, învăţarea este sinonimă cu învăţarea şcolară. Ea are mai multe caracteristici:

·                    se desfăşoară într-un cadru şi cu mijloace instituţionalizate;

·                    este un proces dirijat, care tinde spre autodirijare;

·                    este un demers conştient, urmărind finalităţi;

·                    are un caracter secvenţial şi gradual

     Dat fiind caracterul procesual al învăţării,am insistat pe caracterul activ al acesteia. Rolul educa-toarei este de neînlocuit, căci ea este „organizatorul condiţiilor de învăţare”. Programa pune accent pe modul pro-activ de învăţare, adică modalitatea prin care copiii sunt încurajaţi să-şi asume respon-sabilitatea în procesul de învăţare.

     Implementarea educaţiei centrată pe copil prin utilizarea metodelor şi tehnicilor active de învăţare este din ce în ce mai necesară şi în învăţământul preprimar. Folosind aceste metode şi tehnici,educatorul este receptat ca furnizor de resurse ale învăţării, cadrul didactic şi copilul fiind parteneri în educaţie. Am asigurat astfel o învăţare eficientă şi durabilă care să răspundă atât nevoilor personale, cât şi cerinţelor adaptării la o „societate a cunoaşterii” aflată în continuă schimbare. Există însă un set de condiţii pe care le-am îndeplinit pentru promovarea învăţării active:

·                    am acordat timp suficient şi am creat condiţii optime pentru ca preşcolarii să-şi exprime ideile şi pentru a primi feedbak constructiv;

·                    copiii au fost lăsaţi şi încurajaţi să speculeze;

·                    am încurajat copiii să-şi exprime ideile şi părerile proprii, fără teama de a fi ridiculizaţi;

·                    copiii au fost stimulaţi să-şi dezvolte încrederea în forţele proprii şi să înţeleagă valoarea propriilor idei şi opinii.

Dintre tehnicile moderne de învăţare activă folosite cu succes în activitatea mea,le amintesc pe cele care au corespuns obiectivelor propuse în desfăşurarea diferitelor activităţi

     I . TEHNICA „MOZAICULUI”

            Are ca scop învăţarea prin cooperare într-un grup mic de copii a unui conţinut mai dificil. În procesul instructiv-educativ din grădiniţă, am aplicat această metodă în cadrul activităţii de cunoaşterea mediului, folosind ca mijloc de realizare observarea. Astfel, în activitatea de observare cu tema „Iepurele”, am respectat etapele impuse de tehnică:

·                                Constituirea grupurilor cooperative s-a lucrat în grupuri egale numeric.Toţi cei din grupa 1 au învăţat despre părţile componente ale animalului. Cei din grupa 2 au învăţat despre însuşirile şi trăsăturile caracteristice ale acestuia. Copiii de la grupa 3 au învăţat despre hrană şi foloase, iar cei de la grupa 4 au învăţat despre mediul de viaţă al animalului.

·                                Activitatea cu grupuri de experţi. Toţi copiii cu acelaţi număr au format un grup nou, în care au clarificat toate aspectele, au extras ideile esenţiale, au căutat modalităţi eficiente de transmitere a conţinutului colegilor din grupul cooperativ.

·                                Activitatea în grupurile cooperative. Fiecare copil a revenit în grupul cooperativ din care a provenit şi a prezentat celorlalţi conţinutul învăţat. Expertul a răspuns întrebărilor adresate de către ceilalţi şi astfel s-au clarificat unele nelămuriri. Obiectivul grupului a fost ca toţi copiii să înveţe tot materialul prezentat şi grupurile au fost responsabile de aceasta.

·                                Evaluarea individuală a copiilor am realizat-o prin răspunsuri orale la întrebări şi prin fişe individuale.

Utilizând tehnica MOZAICULUI în activităţi, am observat multiple avantaje pentru copii. Am constatat adevărul aserţiunii “cel mai bine învăţ când îl învăţ pe altul”. Dialogul pentru copii a fost foarte valoros deoarece a dispărut teama de a formula întrebări şi de a răspunde la ele. Faptul că toţi colegii au ascultat, a scăzut din anxietatea celor timizi care au dobândit încredere în sine şi curaj.

 II . TEHNICA “ŞTIU – VREAU SĂ ŞTIU – AM ÎNŢELES”

     Modelul de structurare a activităţii conform acestei metode l-am utilizat eficient îndeosebi în activitîţile de convorbire.Astfel, în convorbirea intitulată ,,Pământul-o casă pentru toţi” am parcurs mai mulţi paşi:

·                    Prima etapă, centrată pe întrebarea “ Ce ştiu despre subiect ?” s-a suprapus momentului de actualizare a cunoştinţelor anterioare (“idei ancoră”). Copiii au exprimat enunţuri afirmative,pe care le-am consemnat în rubrica Ştiu. Am urmărit ca întregul grup să fie de acord cu ideile scrise.

·                    A doua etapă, centrată pe întrebarea “Ce vreau să ştiu?”a presupus realizarea unei liste de întrebări prin care subiectul a fost înscris în sfera de interes a copiilor (ex. “Ce sunt stelele, cometele, sateliţii? De unde vine soarele ?, etc.”). Afost deosebit de interesant să ascultăm ce anume i-a interesat pe copii şi un câştig faptul că au scos la suprafaţă frământările lor şi le-au exprimat în colectiv.

·                    Etapa a treia – începutul învăţării – a fost condusă de un cadru specializat de la Planetariu. Copiii s-au confruntat astfel cu noi cunoştinţe, au căutat răspunsuri, dând sensuri noi informaţiilor primite.

·                    Etapa a patra, centrată pe aserţiunea Am învăţat, a presupus o monitorizare şi o conştientizare a cunoştinţelor noi, o comparare cu vechile cunoştinţe.

                     III. JOCUL DE ROL este cea mai folosită şi eficientă tehnică utilizată în învăţământul preşcolar. Prin jocul de rol, copiii se transpun în diferite ipostaze ale vieţii sociale reale, cu scopul de a exersa multiple comportamente şi de a dobândi abilităţi diverse, de a acţiona conform unei anumite poziţii sau funcţii sociale, de a rezolva pozitiv situaţii problemă, de a-şi adecva comportamentul în situaţii similare.

     Am utilizat jocul de rol ca metodă în cadrul unei activitîţi de cunoaşterea mediului cu tema Prietenii curăţeniei şi ca mijloc de realizare în cadrul activităţii liber-creative cu tema De ziua prietenului nostru. În urma folosirii acestei metode am constatat că am realizat o stimulare a dialogului dintre copii şi o bună interacţiune a acestora. Copiii au dat dovadă de spirit de echipă,au emis idei personale fără reţineri, au folosit limbajul verbal, nonverbal, paraverbal în contextul interrelaţionării copil-copil, copil-educatoare, valorificând fondul imaginativ şi creativ al copiilor.

BIBLIOGRAFIE

-                                             Corjân Maria – Support de curs Metode didactice şi tehnici interactive de instruire C.C.D., Suceava, 2005

-                                             Stanciu Mihai - Didactica postmodernă, Editura Universităţii, Suceava, 2003

-                                             Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, M.E.N., Editura Val-Integral, Bucureşti, 2002

-                                             Cerghit Ioan - Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, E.D.P., Bucureşti, 1983