Biserica si invatatura sa

La ce e buna Biserica si invatatura ei? Si – la urma urmei – ce este Biserica? Eu daca cred, cred in Dumnezeu, am Evanghelia. Ce-mi mai trebuie altceva? La ce mi-e buna Biserica? Asa graia un doctor catre un preot.

Dar domniei-voastre, doctore, la ce vi-i buna stiinta medicala? – intreaba la randul sau preotul.

- Adica cum? – zise nedumerit doctorul.

Iaca asa – adauga preotul. Exista lumea, natura dimprejurul dumneavoastra si dumneavoastra. La ce mai trebuie inca si cunostintele dobandite de altii? La ce sa mai scoli, universitati, academii, lectii si profesori, carti de scoala? Dumneavoastra veti zice, poate, ca fara asta nu se poate? Misterul lumii e mare si se descopera treptat-treptat. Cunostintele se aduna cu veacurile si se dobandesc prin sfortarile unei generatii intregi. Cele dobandite mai inainte trec, pe mostenire, la urmari. Acestia si le insusesc si, pe cele dobandite, isi zidesc edificiul stiintei si descopera mai departe alte taine noi ale naturii si ale lumii. Nu s-ar putea face niciun pas inainte daca fiecare ar zice: „Eu si lumea suntem totul si afara de asta nu mai este in lipsa niciun fel de munca stiintifica”. Dumneavoastra sunteti de acord cu partea asta?

De buna seama! – zice doctorul, dand din cap.

Daca-i asa, atunci veti pricepe ca viata Bisericii este si ea tot un fel de munca comuna a veacurilor si generatiilor.

S-a dat omului viata si i se da puteri sufletesti. Folosindu-se de aceste puteri, omul este chemat sa intocmeasca cat mai bine viata sa si pe a altora. Cum? Asta e o mare intelepciune, o stiinta mai insemnata decat medicina dumneavoastra. Si-au incercat oamenii sa rezolve ei singuri, dar n-a iesit nimic filosoful Socrate invata pe ucenicii sai astfel: „Rugati cerurile. Poate se va pogori cineva din cer, ca sa ne invete tainele vietii”. Si intr-adevar s-a coborat (Iisus Hristos), Cuvantul lui Dumnezeu s-a facut trup. S-a intrupat pe pamant.

Acest cuvant a descoperit lumii taina vietii. Puteti dumneavoastra spune ca si singuri ati fi in stare sa pricepeti adancimea intelepciunii acestui Cuvant? De buna seama ca nu! Aici, de asemenea, se cere o naincetata munca obsteasca, Biserica este societatea, obstea acelor oameni care cred in sfintenia si adevarul Cuvantului intrupat si care patrund incet cu incet, prin sfortarile mintii si inimii in adancimile intelepciunii acestui Cuvant. Dupa aceea, prin sfortarile vointei, cauta sa infaptuiasca in viata omeneasca adevarul priceput.

Dumneavoastra, medicii, cercetati trupul omului si cautati mereu leacuri noi pentru el, adunati dupa aceea toate cunostintele la un loc si, astfel, castigati stiinta medicinei. Noi, crestinii credinciosi, patrundem cu prinvirea in sufletul omenesc, cautam lecuirea lui la Dumnezeu, prin Hristos, si alcatuim o singura obste: Biserica, a carei invatatura este pentru noi visteria cunostintelor despre Dumnezeu si mantuire, despre indrumarea sufletului nostru. In Biserica se afla si se pastreaza tot ceea ce a produs mintea luminata, inima curata si sfanta a credinctiosilor. Aceasta comoara sufleteasca se da mai departe generatiilor urmatoare, prin Biserica, ca cea mai scumpa mostenire lasata de cei mai buni oameni, care au fost in stransa legatura de Dumnezeu.

A lepada aceasta mostenire si a socoti ca treaba Bisericii poate fi inlocuita prin sfortarile personale ale fiecarui om in parte ar inseamna: sau a nu pricepe paretia lucrului pe care-l savarseste Biserica lui Dumnezeu, - sau a avea o parere prea inalta despre puterile noastre care n-ar mai avea lipsa nici de experienta vietii generatiilor trecute, nici de ajutorul rugaciunii altor frati sufletesti, pentru a pricepe si infaptui cel mai inalt ideal al lumii: viata crestina.

Dupa cum nu ar putea fi nici un spor nici in stiinta, nici in arta, nici in meserii, daca fiecare invatat, artist si mester nou, s-ar apuca de treaba sa cu totul independent, netinand seama de toate ce s-a facut pana la dansul – tot asa si in privinta intelegerii lucrurilor celor dumnezeiesti si a infaptuirii lor in viata omeneasca, nu ar fi putut nicio miscare inainte, daca fiecare om doritor de a gasi pe Dumnezeu ar incepe cautarile sale tocmai de la capat, de la litera cea dintai a adevarului vecinic, nefolosindu-se de mostenirea lasata de inaintasii sai, al caror numar este nenumarat si care au fost sufletele cele mai ales din cate au fost si au putut fi pe pamant.

G. Petrov – Un pastor model