ACTIVITATEA DIFERENŢIATĂ

 REŢETA SUCCESULUI ÎNVĂŢĂRII ŞCOLARE 

Înv. Marc Aurica

Şcoala Gimnazială Câmpeni

Preocuparea majoră a fiecărui dascăl trebuie să fie cunoaşterea reală a personalităţii elevilor cu care lucrează, ceea ce îl ajută în individualizarea acţiunilor pedagogice, în tratarea diferenţiată a elevilor în funcţie de posibilităţile şi înclinaţiile lor.

Tratarea diferenţiată a elevilor are o mare importanţă deoarece este o condiţie a progresului şi a reuşitei şcolare. Randamentul maxim poate fi atins de un elev, doar dacă sarcina de rezolvat este la limita superioară a capacităţilor sale de rezolvare.

A utiliza cu pricepere psihologică şi pedagogică zestrea nu doar ereditară, ci şi cea dobândită de elev, înseamnă pentru educator a dispune de premise favorabile în obţinerea succesului în instrucţie şi educaţie.

Un obiectiv esenţial al şcolii contemporane îl constituie realizarea participării active, creatoare a elevilor la procesul învăţării, al asimilării şi aplicării inteligente în practica vieţii a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor însuşite.

Pentru aceasta, preocuparea majoră a fiecărui dascăl trebuie să fie cunoaşterea reală a personalităţii elevilor cu care lucrează, ceea ce îl ajută în individualizarea acţiunilor pedagogice, în tratarea diferenţiată a elevilor în funcţie de posibilităţile şi înclinaţiile lor.

Cunoaşterea psihologică nu este numai o premisă a succesului în instruire şi educare, în acelaşi timp ea este un rezultat al activităţii pedagogice. Putem să educăm bine un copil dacă-l cunoaştem şi îl cunoaştem mai bine educându-l.

Aceleaşi acţiuni sau măsuri educative pot să ducă la rezultate diferite, uneori contrare, în funcţie de particularităţile individuale şi de vârstă ale copiilor cărora li se aplică.

Particularităţile temperamentale de vârstă, trebuinţele şi aspiraţiile pe care copilul le are, stările afective deosebite prin care poate trece, sunt factori care de cele mai multe ori fac ca lauda sau pedeapsa să aibă “rezonanţă” diferită şi să producă efecte la fel de diferite. Un copil trebuie lăudat pentru că încurajarea îi sporeşte încrederea în forţele proprii, însă nu va fi lăsat să alunece înspre automulţumire sau înfumurare. Şi pedeapsa poate avea efecte diferite. Ea poate influenţa pozitiv un copil vanitos şi încrezut, sau negativ, un elev timid, neîncrezător în forţele proprii.

În formularea cerinţelor trebuie să se ţină seama, de asemenea, de particularităţile individuale. Unora, cerinţele li se vor prezenta într-o formă categorică, altora li se vor da sarcini sub formă de sugestie. Aceleaşi particularităţi determină anumite ritmuri de învăţare. Ele sunt observabile în ritmuri rapide, medii sau slabe în asimilarea cunoştinţelor. Se are în vedere necesitatea antrenării depline, a capacităţilor de generalizare şi abstractizare ale elevilor prin exerciţiu. Astfel pentru elevii cu un ritm slab de asimilare se insistă asupra recunoaşterii ca operaţie intelectuală. Pentru cei cu ritm mediu şi rapid, activităţile desfăşurate vor include şi crearea unor contexte în care se află noţiunea respectivă. Se evită prin conţinutul exerciţiilor menţinerea elevilor cu un ritm slab la un nivel elementar de exersare, ei preluând treptat sarcini mai complicate de lucru. La fel se va proceda şi cu elevii cu un ritm mediu de asimilare, iar pentru cei cu ritm rapid trebuie date sarcini în plus, şi sarcini mai dificil de rezolvat.

Tratarea diferenţiată a elevilor are o mare importanţă deoarece este o condiţie a progresului şi a reuşitei şcolare. Randamentul maxim poate fi atins de un elev, doar dacă sarcina de rezolvat este la limita superioară a capacităţilor sale de rezolvare.

A utiliza cu pricepere psihologică şi pedagogică zestrea nu doar ereditară, ci şi cea dobândită de elev, înseamnă pentru educator a dispune de premise favorabile în obţinerea succesului în instrucţie şi educaţie.

Educatorul care sesizează repede dominantele personalităţii elevului şi care îl ajută pe acesta să-şi corecteze neajunsurile sau să-şi dezvolte calităţile, devine în relaţia pedagogică, un puternic suport moral şi psihologic.

Bibliografie:

Adina M., Florica M. – Activitatea diferenţiată – o necesitate a învăţării şcolare, Revista de pedagogie, nr 2-3/2003.

Eleonora A., Delia G. – Cunoaşterea copilului, premisă pentru o corectă tratare individuală diferenţiată – Revista de pedagogie nr. 2-4/2002.

Rizescu I.M. – Diferenţierea activităţii cu elevii în ciclul primar în cadrul lecţiei, E.D.P., Bucureşti, 1978

Maria R. – Empatia în educaţie. Necesităţi pedagogice moderne, D.P.H., Bucureşti, 2008.