Ritmuri psihofizice lunare

Pentru a raspunde transat la intrebarea “Exista ritmuri psihofizice lunare?” inseamna asumarea unor riscuri, datorita influentei cunostintelor. Dintr-o investigatie efectuata asupra a 180 de studenti (120 de fete si 60 de baieti, cu varste cuprinse intre 20-26 de ani, sanatosi clinic) a rezultat existenta unor variatii cu macrointervale a disponibilitatilor pentru invatatura. Incercarile de stabilire a perioadei si fazelor acestor oscilatii au esuat, datele obtinute prezentand mari variatii interindividuale. Daca exista asemenea variatii perioadice cu macrointervale atunci este absolut necesara cunoasterea duratei si fazelor lor. Stabilirea acestor parametri ai ritmurilor prin raportarea la data nasterii este inacceptabila neavand o fundamentare stiintifica.

Totusi, practica reclama gasirea unor formule economice si operative de determinare a fazelor ritmului. Pornind de la ideea ca singura modalitate stiintifica de determinare a perioadei ritmurilor o constituie numai masurarea indelungata a functiilor investigate, noi am intreprins o cercetare in care au fost cuprinsi 25 subiecti, sportivi de performanta (15 fete, 10 baieti, cu varste cuprinse intre 18-24 ani).

Zilnic, inaintea inceperii antrenamentelor s-au aplicat urmatoarele probe: Pieron, Kraepelin si dinamometrie flexori palmori. Probele au fost aplicate in conditii de relativa stare bazala fizica si psihica. Regimul de munca si viata a fost asemanator in mare masura pentru toti subiectii. Investigatiile s-au desfasurat in lunile mai-august, pe o perioada de 120 de zile. Datele obtinute au fost prelucrate la calculator sub forma unor serii dinamice ajustate prin metoda celor mai mici patrate. Curbele polinoamelor au aratat o faza in care posibilitatile sunt crescute, urmata de o faza cu posibilitati scazute. Se considera evidentierea unui comportament ondulatoriu deoarece s-au diferentiat perioade complete cu faza de optim si pesim ce s-au repetat in timpul cercetarii. In ce privesc duratele fazelor pozitive si negative din cadrul unei oscilatii complete acestea sunt constante dar inegale. Exista subiecti a caror pozitiva este mai mare decat cea negativa si invers. Pe baza acestor rezultate se poate aprecia ca singura cale de determinare a fazelor ritmurilor o constituie masurarea functiilor fizice si psihice pe o perioada indelungata de timp. Evident, aceasta modalitate nu este economica in schimb este sigura. Ea poate fi aplicata la subiectii a caror activitate incumba mari responsabilitati materiale si morale.

Dincolo de obscuritatile care mai exista in cunoasterea ritmurilor biopsihice studiile intreprinse in acest domeniu prezinta un enorm interes teoretic si practic. Neindoielnic, orice subiect – individ sau colectivitate – este interesat sa cunoasca modul cum oscileaza capacitatile sale intr-o anumita perioada de timp. Teoria ritmurilor contribuie la cunoasterea potentialelor reale ale omului, la optimizarea organizarii sale temporale si la cresterea posibilitatilor adaptarii la scurgerea inoxerabila a timpului.