Regimul alimentar in litiaza renala

Litiaza renala poate fi de mai multe tipuri, in functie de compozitia chimica a pietrei: litiaza urica, oxalica, fosfatica, calcica. Se pot da cateva indicatii dietetice generale bolnavului de litiaza renala, si anume: urina trebuie sa fie crescuta cantitativ, pentru a nu se face depuneri care vor da viitorul calcul, consumand in acest scop 2.000 ml/zi de lichide (ceaiuri, compoturi), de preferat in afara meselor si dimineata pe nemancate. Se va evita aupraalimentarea, bolnavii supraponderali trebuind sa scada in greutate. Se recomanda exercitii fizice si reducerea aportului de calciu, pentru ca acesta poate avea un rol important in litiaza renala.

Regimul alimentar in litiaza urica

Litiaza urica, care poate aparea independent sau in cazul unei gute, se intalneste frecvent la obezi. Se recomanda asa numitul regim lacto-fructo-vegetarian, alcatuit din: lapte si produse lactate, fructe, sucuri de fructe si de legume sau legume preparate sub diverse feluri (cu exceptia spanacului, ciupercilor, leguminoaselor boabe realizate sub diferite feluri), paste fainoase, mamaliga, paine.

Proteinele vor fi luate in cantitate limitata din carne (de vaca, gaina, oaie, peste), branzeturi nefermentate si nesarate. Sunt interzise: carnea de vitel, pui si miel, conservele de carne si peste, branzeturile sarate, fermentate, supele de carne si de oase, sosurile de carne, alcoolul, cafeaua. In raport cu greutatea bolnavului se recomanda si grasimi, dar in cantitati moderate. Obezilor cu litiaza urica li se va recomanda un regim hipocaloric.

Regimul alimentar in litiaza oxalica

In cazul litiazei oxalice, calculii sunt formati din oxalat de calciu. Acest tip de litiaza este foarte frecventa. Aportul exogen de acid oxalic este asigurat de alimente oxalofore (care contin cantitati mai mari sau mai mici de acid oxalic) sau de alimente oxaligene, care prin descompunerea lor dau nastere la acid oxalic. Sursele de acid oxalic sunt merele, lamaile, grepfruturile, cartofii si leguminoasele boabe. Acidul oxalic mai poate lua nastere din: carne, prin descompunerea glicogenului, datorita unor paraziti intestinali (tenie, ascarizi), dulciuri concentrate si paste fainoase. Se recomanda reducerea cantitatii de glucide la maximum 200-250 g pe zi. Acidul oxalic, pe langa precipitarea in caile urinare, influenteaza si metabolismul calciului; oxalatul de calciu format este indisolubil in caile urinare. Se vor reduce alimentele bogate in calciu, ceaiul, cacaua, ciocolata, macrisul, smochinele, sparanghelul, spanacul, cartofii, sfecla, agrisele, prunele.

Regimul alimentar in litiaza fosfatica

Eliminarea de fosfati prin urina creste cand exista un surmenaj, o stare febriala sau o alimentatie foarte bogata in carne. Precipitarea fosfatilor in urina are loc cand se consuma cruditati fara grasimi, in hiperaciditatile gastrice si in infectii urinare. Trebuie avut in vedere sa se dezinfecteze urina si sa se acidifieze. Pentru aceasta este nevoie de o dieta acidifianta, saraca in fosfor si in calciu, cu aport scazut caloric, saraca in grasimi, bogata in proteine si in lichide. Se vor permite: laptele degresat (in cantitati limitate), painea alba si intermediara (veche de o zi), pastele fainoase, unele legume (dovleac, dovlecei, varza, mazare, fasole verde) si fructe in cantitate redusa (mere, coacaze, afine, prune). Dintre bauturi ceaiul, cafeaua, cacaua preparate cu apa fara adaus de lapte sau frisca. De asemenea, supele din fainoase, carnea, sosurile dietetice. Se vor consuma alimente bogate in vitamina A si D, ca untul, untura de peste, drojdia de bere.

Se vor interzize in schimb: laptele integral si branzeturile, conservele de peste sarat, heringii, sardinele, excesul de galbenus de ou, painea in cantitate crescuta (peste 250 g zilnic), leguminoasele uscate, fructele oleaginoase (nuci, alune, migdale), ciocolata, deserturile preparate cu galbenusul de ou, lapte, smantana sau cu fructe nepermise. Dintre bauturi se vor interzice: sucurile de fructe si de legume, alcoolul, bauturile alcaline, supele de legume, preparate cu lapte degresat, de fructe, borsul de legume.

Alimentatia va fi fractionata in 5-6 mese pe zi de volum redus. Se va asigura o cantitate de lichid suficienta pentru a impiedica precipitarea sarurilor.

Alimente cu continut bogat de calciu: lapte praf, branza de burduf, cascaval, branza telemea, patrunjel frunze, hrean, alune, migdale, fasole boabe, ciocolata, smochine, galbenus de ou, ceapa verde, icre negre.

Alimente cu continut scazut in calciu: varza, castraveti, cartofi, sparanghel, ciuperci, rosii, ardei gras, afine, gutui, mere, banane, struguri, paine intermediara si alba, biscuiti, malai, margarina, miere.

Alimente cu continut crescut de fosfor: laptele praf, cacaua, branza de burduf si de vaci, cascavalul, galbenusul de ou, migdalele, alunele, creierul, ficatul, mazarea, fasolea boabe, heringii, icrele, painea neagra, caisele uscate, ciupercile, patrunjelul frunze, macesele.

Alimente cu continut scazut in fosfor: fragii, varza, vinetele, morcovii, ciresele, capsunile, bananele, castravetii, telina, ridichile, rosiile, piersicile, lamaile, portocalele, gutuile, dovleceii, pepenii, afinele, merele, albusul de ou, mierea, margarina si untul.