Radiatiile solare

In afara de radiatia solara propriu zisa, exista o serie de alte radiatii, al caror efect completeaza pe al celor venite direct de la soare, ba chiar le inlocuieste atunci cand acestea lipsesc. Razele solare ce patrund in atmosfera terestra nu ajung in totalitatea lor pana la noi. Unele sunt absorbite si transformate in caldura, altele sunt reflectate de moleculele de aer si suspensiune, transformandu-se prin acest proces intr-o radiatie difuza care ne vine dintre bolta cereasca. Radiatia difuza a cerului are o importanta deosebita, caci desi mai putin intensa decat radiatia solara directa, ea actioneaza totusi tot cursul zilei atat pe timp frumos cat si pe timp inchis. In fine, o alta parte din razele solare nu ne atinge decat dupa ce acestea au suferit o reflexie pe pamant – sol, zapada sau plante – dand nastere astfel une radiatii reflectate.

Toate aceste radiatii difera intre ele, dar prezinta partea cea mai intensa a lor in spectrul vizibil si in cele doua extremitati ale acestuia, in infrarosu si in ultraviolet.

Mai exista insa si o alta categorie de radiatii datorate fie pamantului, fie atmosferei. Fiecare corp, a carui temperatura este diferita de zero absolut, emite o radiatie care ocupa partea din spectru corespunzatoare temperaturii sale. In consecinta, atmosfera, cu gazele, suspensiunile si norii din ea, emite o radiatie obscura ce corespunde temperaturii ei si depinde de puterea de emisiune a componentelor sale. Radiatia apartine infrarosului indepartat si formeaza radiatia atmosferica. Pe de alta parte, pamantul emite si el o radiatie ce asculta de aceleasi legi, radiatia terestra.

Exista, prin urmare, un sistem intreg de radiatii ce poate fi reprezentat schematic astfeL:

A) Radiatii solare (spectru vizibil, ultraviolet si infrarosu):

1. radiatia directa a soarelui S

2. radiatia difuza D

3. radiatia reflectata (directa si difuza) R

B) Radiatii termice (obscure, spectru infrarosu)

4. radiatia atmosferica A

5. radiatia terestra T

In cursul unei zile si pe timp frumos, cele cinci feluri de radiatii intra in joc, unele intr-un sens, altele in sens contrar, asa incat pentru fiecare element de suprafata rezulta urmatoarea radiatie efectiva:

J = S + D – R + A – T

Cand soarele e acoperit de nori, radiatia S lipseste si radiatia efectiva se reduce la:

J = D + A – (R + T)

R referindu-se si el numai la radiatia difuza reflectata.

In timpul noptii nu avem a face decat cu radiatia atmosferica si cu cea terestra, obscure amandoua. Radiatia nocturna N consta in general dintr-un curent de radiatie care merge dinspre suprafata pamantului catre atmosfera si care este definit prin diferenta dintre radiatiile T si A:

N = T – A

Precizam ca se intrebuinteaza expresia de radiatie totala sau mai bine inca radiatie globala, pentru suma radiatiilor S + D primite de o suprafata orizontala.