|
Vineri, 22 Februarie 2013 17:08 |
|
Poezii pentru copii despre ghiocei
 Fragezii şi purii ghiocei trag de sub zăpadă primăvara şi ne aduc nouă bucurie şi speranţă. Poezii cu şi despre ghiocei pentru copii. Bucuraţi-vă de primăvară!
Ghiocelul
Iarna pe sfârşite
S-a-nmuiat zăpada toată.
În grădină un ghiocel
Vrea căpşorul să şi-l scoată.
Oare am întârziat
Primăvara s-o vestesc?
Iarna grea o fi plecat?
Ies puţin, cât să zăresc.
Tiii…. Ce soare jucăuş!
Tare-i iubesc razele
Dacă nu ieşeam acuş,
Veneau rândunelele.
Ar fi spus că sunt fricos.
Ce ruşine-aş fi păţit!
Obrazu-mi alb şi frumos
Sigur, tot s-ar fi-nroşit!
Ghiocelul
Înflorita-i ghiocel
Tu gingaş şi mititel
Cu petale albe, mici
Cu codiţa lungă verde
Splendid tu pe lume ieşi.
O floare de primăvară tu eşti,
O floare gingaşă şi mititică
O floare deosebită şi alintată
Ca tine alta-n lume nu-i.
Ghiocelul - De ce ţine ghiocelul capul în jos?
Un ghiocel ţine capul în jos
pentru că în sufletul lui
totul e atât de pur,
de frumos,
încât nici n-ar răsări
de sub plăpumioara sa de zăpadă
de ruşine
să nu se vadă.
Ghiocelul
de Otilia Cazimir
De sub un bulgăre-ngheţat
Cu căciuliţa albă de zăpadă,
Un ghiocel sfios şi speriat
Îşi scoate căpuşoru-n vânt să vadă.
Ce minunată-i dimineaţa-n crâng
Şi ce călduţ şi bine e afară!...
De ce-ar întârzia-n pământ, nătâng,
Când are strai nouţ de primăvară?
E linişte în jur...Şi-i cel dintâi,
Şi-i singurel: un firicel de viaţă...
Doar iepuraşul fără căpătâi
Se-apropie tiptil şi-i iese-n faţă.
I-e foame - însă cum să se îndure?
- Eşti prea subţire, fraged ghiocel...
Şi s-a tot dus. În urma lui peste pădure
Începe-a ninge-ncet, încetinel.
Iar bietul ghiocel abia se vede
Prin fulgii moi de puf ce prind să cearnă.
Se-nalţă-n picioruş, nu-i vine-a crede...
- Ia uite, frate, parcă-i miez de iarnă!
Şi căpuşoru-i cade ostenit.
Învineţit de frig, se înfioară:
- Nu-mi pare rău ca mor...M-am cam grăbit,
Dar am adus o nouă primăvară!
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
