Poezii de iarna

Iarna blajina
de Tudor Arghezi

Iarna blajina
A intrat in voi, intai, ca o lumina
Preacinstita, pomule,
Preagingase, omule.

A ramas de asta vara
Luna-n crengile de ceara.
Pomule mic,
Ce torci tu, borangic?

Buruienile sunt imbracate
Si incaltate
Cu tarlici
De panglici.

In streasinile mele
Vrabiile au adus perini si saltele.
Pisica batrana
Si-a pus ciorapii de lana,
Si torcand pe nestiute
Din carambi si capute
S-a-mbracat cu tricou
Cenusiu si nou.

Toata lumea se joaca
De-a un fir de promoroaca,
De-a tandara, de-a cremene,
Vrand sa fie-asemenea.

Floarea nu mai vrea sa dea
Si s-a facut nuia.
Apa face minuni
Si soiuri de minciuni.
La jgheaburi, burlane si ciuturi:
Vergele, margele si ciucuri.
Melcul urduros
S-a facut somnuros:
Dintr-un fel de pamantel,
Pe care-l stie numai el,
Si cu un fel de mestesug,
Si-a facut un fel de belciug
Sfredelit, gaurit, invartit
Si s-a zidit
Pe un an
Intr-un fel de pantof, dintr-un fel de portelan.

Toate taie, toate-nteapa,
Din vazduh si apa,
Si presarat cu ghimpi mici
Pamantul se ghemuie ca un arici.

Fulgii
de Ion Barbu

Cad fulgii sovaielnici in stoluri fara numar,
Din nevazute urne ei cad pe albul umar
Al dealurilor prinse de-o crusta argintie
Ostiri de nori alearga ... Ce surda simpatie,
Nori turburi, nori metalici, spre voi intins ma poarta?
Ati prefacut in domuri de-argint natura moarta
Si-ati pus in peisagiu un nou fior de viata,
Voi,blocuri mohorate,convoi de-obscura ceata! ...
Tot plumbul meu din suflet, o, forme calatoare,
Cu voi sa se topeasca in ganduri de ninsoare,
Caci, iata, vine vremea cand albe, impietrite,
Pe gand descaleca-vor zapezi neprihanite ...

Cad fulgii sovaielnici, asa cum in poveste
Cad stropi de piatra scumpa, usor si lenes, peste
Un stralucit razboinic, cuprins de vraja-adanca.
- Asemenea campiei, sub cerul vanat inca,
Tinuturi ale mintii, lasasi sa va-impresoare,
Lasati sa cada-intr-una din neaua altui soare,
Ce, vesnic, bratul ritmic al timpului arunca ...

Mesteacan
de Serghei Esenin

Sta balai la geamuri
Mesteacanul nins.
Proaspata pe ramuri
Neaua l-a cuprins.

Ciucuri moi si floare
De argint i-a pus
Si-a tesut ozoare
Albe pana sus.

Tihna langa poale
Bland s-a asternut,
Fulgi de aur moale
Palpaie tacut.

Zarile alene
Dau in jur ocol
Si argint din gene
Scutura domol.

Cand ninge
de Raymonde Han

Cand ninge pe cheiul pustiu
As vrea sa stiu sa pictez.
Sa fiu un artist chinez
Și cu cerneala de aur sa scriu
Un poem despre zapada
Și despre o pasare care s-a dus.
Sa zugravesc o craca de bambus
Impodobita moale, cu zapada.
Apoi poem si craca pe hartia de orez
Sa ma impace si sa meditez
Asupra mortii care nu vine diferit
Cand ninge sau cand e prunul inflorit.

Cineva sa spuna: „e poetul satului,
Cand se tanguie trestiile scrie
Și ravasul, impodobit de mana lui,
Il trimite prietenului din copilarie
Insurat intr-o casa la margine de rau
Și care poarta pe zale si la frau
Un rotocol brodat cu balaur.”

Cand ninge, as vrea sa-mi fie cerneala de aur.

De vorba cu iarna

de Ion Minulescu

M-am intalnit cu Iarna la Predeal ...
Era-mbracata ca si-acum un an,
Cu aceeasi alba rochie de bal,
Pastrata vara sus, pe Caraiman ...
Calatoream spre tara unde cresc
Smochine, portocale si lamai ...
Eram intr-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Si canapeaua rosie de plus,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coarda sub arcus,
Un vag susur de samovar rusesc ...
Si-am coborat in gara, pe peron,
Sa schimb cu Iarna cateva cuvinte ...
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen si Bjornson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Si caldura,
Infriguratii cer ... Literatura ...

Si m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decat in tara unde cresc smochine,
Curmale, portocale si lamai,
Si din compartimentul meu de clasa I
M-am coborat ca un copil cuminte
Si m-am intors cu Iarna-n Bucuresti ...
O! Tu, sfatuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare esti,
Ce buna esti,
Ce calda esti! ...

Presimtamant

de Adrian Paunescu

Va veni iarna, miroase a fulg, -
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.

Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.

Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.

Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga ne mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.

Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta: Adio!

Iarna
de Ion Pillat

Ti-aduc omatul linistit ce-apasa,
Cu fulg usure, ca o piatra grea
Pe tarina, pe suflet si pe casa -
Si-l las pe geamuri preschimbat in stea.
De-acum campia va fi foaia noua
Pe care sanii-nseamna stranii dungi,
Si-n tine, calatorule, - o sa ploua
Cu zurgalai, cu amintiri, cu doruri lungi ...

Noapte de iarna
de George Toparceanu

Cad din cer margaritare
Pe orasul adormit …

Plopii, umbre solitare
In vazduhul neclintit,
Visatori ca amorezii
Stau de veghe la fereastra,
Si pe marmura zapezii
Culca umbra lor albastra.

Iarna! … Iarna trista-mbraca
Stresinile somnoroase,
Pune val de promoroaca
Peste pomi si peste case.
Scoate-o lume ca din basme
In lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite si bizare.
Din ogeagul de carbune
Face alba colonada
Si pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zapada,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmura anina, -
O ghirlanda de buchete
Care tremura-n lumina.
Reci podoabe-n ramuri goale
Ploua fara sa le scuturi,
Ici, risipa de petale,
Colo, roi usor de fluturi …

***

Si din valul de zapada,
Ca o muta aratare
Leganandu-se pe strada,
Un drumet ciudat rasare …
Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui matanii.
Cate-odata sta s-asculte
Clopoteii de la sanii.
Alteori uimit tresare,
Da din maini soptind grabit -
Parca spune-o taina mare
Unui sot inchipuit …
Ca o umbra din poveste
Se strecoara-ncet, si iar
Sta deodata fara veste
Rezemat de-un felinar.

Fata lui se lamureste, -
Pare-nduiosat acum …
Visator si lung priveste
Casele de peste drum:
Poarta mica … pomi in floare …
O fereastra luminata …
Stresini albe de ninsoare …
Toate-i par ca altadata!

Si pareri de rau trecute
Cad pe inima-i trudita,
Ca un stol de pasari mute
Pe-o gradina parasita:
“Bulgaras de gheata rece,
Iarna vine, vara trece
Si n-am cu cine-mi petrece …
Bulgaras topit in foc,
Daca n-am avut noroc!
Daca n-am avut noroc …”

Glasul, inecat, se curma.
Omul, sovaind in strada,
Pleaca iar, lasand in urma
Pete negre pe zapada.