Duminică, 16 Iunie 2013 20:29

Planeta acvatica

Pamantul, imaginea planetei apare involuntar in minte ca un corp solid. Este o asociere logica intre uscat, solul comun si corpul ceresc pe care locuim. Dar aceasta imagine nici pe departe nu corespunde realitatii, caci suprafata Terrei este acoperita de ape in proportie de 71 la suta. Iar daca la acest procent mai adaugam inca 3 la suta cat reprezinta gheturile, iata ca trei treimi din suprafata planetara este o imparatie a apelor si doar o patrime, constituie uscatul, elemental strict necesar omului.

Cu toate acestea, oceanul planetar ramane inca un depozit de enigme pe care abia acum il asalteaza stiinta. Oceanologia se infatiseaza deci ca o stiinta de mare perspectiva, ea insasi generatoare a unor discipline noi, cum sunt oceanografia fizica, meteorologia maritima, oceanografia biologica, chimia marina, geologia si geofizica marina, agricultura marina, energetica valurilor, etc. bineinteles, noile discipline reclama un volum din ce in ce mai amplu de informatii stiintifice, care nu pot fi culese decat prin mijloace mereu mai perfectionate: sonde de “ascultare” si “spionare” a adancurilor, indiferent de marimea lor, rezistand unor presiuni uriase, anemometre, maregrafe, calculatoare seismologice subacvatice, instrumente electronice de analiza instantanee si de memorizare a unor diferiti parametri vizand viteza si directia vantului, presiunile atmosferice, temperaturile, hula, curentii marini, mareele, etc. Cativa factori au determinat dezvoltarea cercetarilor marine: exploatarile de hidrocarburi subacvatice, organizarea carierelor de feromangan oceanic, sistematizarea pisciculturii si initierea acvaculturii, a ecologiei piscicole etc.

Un grup aparte in constituie, in cercetarea oceanului, flotele oceanografice de suprafata si submarine. Celebra a ramas nava Americana “Glomar Challenger” la bordul careia au lucrat specialisti din intreaga lume, constituiti in echipe de cercetare pe diverse domenii. Masuratorile efectuate cu ajutorul aparatajului navei au confirmat teoria derivei continentelor si tectonicii globale, care a revolutionat geologia si geofizica, asa cum teoria evolutiei speciilor a lui Darwin a modificat fundamental gandirea in biologie. Tot aici trebuie amintite submarinele de explorari ale fundului oceanic constituite de francezi: “Triton”, “Griffon”, “Licorn”, ca si batiscaful “Archimede”, capabile sa atinga adancimi impresionante sfidand marile presiuni oceanice.

In acest domeniu al cunoasterii, se pare ca francezii sunt superiori pe plan mondial americanilor si rusilor, care s-au axat mai mult pe cucerirea spatiului cosmic. Concomitent, s-au dezvoltat productii de echipamente din ce in ce mai sofisticate pentru scafandri autonomi. “WASP”, un echipament american mixt submersibil – scafandru autonom, permite, de exemplu, efectuarea de cercetari si lucrari diferite si la adancimi de 600 de metri. “SPIDER”, un alt echipament de acest gen, este capabil sa asigure o autonomie de pana la 72 de ore la o adancime de 500 de metri. Cursa pentru cucerirea fundului oceanic a inceput, cautandu-se noi mijloace pentru ca omul sa atinga adancimi din ce in ce mai mari. Concomitent, firmele petroliere au determinat lansarea unor aparate-robot submersibile, dotate cu tot felul de instrumente, maini mecanice teledirijate de la suprafata, camere TV, care fac posibile interventii operative in caz de avarii ale conductelor si platformelor submarine. Un asemenea robot (“Cyana”) poate interveni si la adancimi de 6.000 de metri. Un alt robot (“L’Orque”) este destinat exploatarii nodulilor metalici oceanici, la orice adancimi s-ar gasi acestia.

Toate aceste eforturi sunt pe deplin justificate economic. Astfel, s-a constatat ca exploatarea sistematica si echilibrata a resurselor piscicole ale oceanului planetar poate asigura omenirii in jur de 200 milioane de tone de carne de peste anual, la care s-ar adauga alte 30-80 de milioane de tone recoltate din ferme marine piscicole, crescatoriile de moluste si crustacee.

In ceea ce priveste exploatarea nodulilor metalici, care a si inceput experimental, expertii au apreciat ca, in anii 1989-1900, s-a obtinut o productie anuala de peste 3 milioane tone, din care s-au extras, intre altele, 30.000 tone de cupru de inalta puritate, 5.000 tone cobalt si 34.000 tone nichel, exploatarea dovedindu-se extrem de rentabila. Petrolul si gazele ofera promisiunile lor, estimandu-se la ora actuala la peste 100 de miliarde de tone, dar prospectiunile sunt abia la inceput.

In anul 1987, pentru exploatarea petroliera marina erau afectate este 6.000 de platforme, in timp ce pe alte circa 1.000 se executau lucrari de foraj. Numarul acestor insule metalice continua sa creasca. Exista inceputuri ale extractiei de fosfati si alte minerale marine, de sare. S-a nascut o industrie farmaceutica marina, etc.

In acest domeniu promitator, oferit de oceanul planetar, se plaseaza si furnizarea de energie electrica, prin conversia energiei valurilor, ca si a mareelor. Prima centrala care transforma fluxul si refluxul in energie electrica a fost construita in nordul Frantei, dand rezultate excelente. Dupa acest exemplu, Marea Britanie a inceput sa puna in practica un program pentru folosirea mareelor marine, care, in final, va asigura circa 10 la suta din necesarul de energie electrica national. Concomitent, se fac experimente cu tipuri diverse de instalatii energetice actionate de forta valurilor, unele sisteme dovedindu-se foarte generoase. In acest cadru trebuie amintit si un program romanesc aflat in curs de efectuare.

Sigur, toate acestea pot fi considerate inceputuri, ceva asemanator cuceririi vestului salbatic american de catre colonistii europeni. Un inceput plasat pe bazele unor tehnici ingenioase, care datoreaza mult evolutiei stiintei mondiale, dar, oricum, la fel de riscant si pasionant ca orice cucerire planetara. Primul deziderat este acum intelegerea marii ca element favorabil omului. Al doilea, adaptarea treptata la acest mediu, pentru facilitarea lucrului subacvatic la orice adancimi, fara nici un impediment. In fine, exploatarea bogatiilor incomensurabile ale oceanului, pe scara industriala, in folosul intregii omeniri. Bineinteles, acum sunt multe pete albe in oceanologie, lipsesc harti submarine corecte si date elementare privind relieful oceanic. Se stie prea putin despre efectele activitatii umane in elementul oceanic, despre etologia marina si multe altele.

Anul 1959 a fost declarat momentul nasterii oceanografiei. De atunci, au fost organizate actiuni comune, ale oamenilor de stiinta din  numeroase state, in cadrul unui program largit pe termen lung al exploatarii si cercetarii oceanologice initiat de Comisia oceanografica internationala. Au fost, astfel, desfasurate expeditii in Oceanul Indian, Oceanul Atlantic tropical, pe cursul curentului Kuro Shiwo, in Marea Mediterana, Oceanul Austral, Marea Caraibilor etc. Folosirea tehnicii sondajului continuu ultrasonic a avut ca urmare conturarea unor aspecte majore ale fundului oceanic: dorsale, munti razleti, grupuri de insule acoperite de ape, fose, platouri si campii, conuri de aluviuni abisale si altele, multe avand un caracter senzational.


Related news items:
Newer news items:
Older news items: