Odiseea - o mare carte de aventuri

Multe dintre textele vechi grecesti ascund in ele taine pe care specialistii nu au reusit inca sa le elucideze. In aceste texte, evenimentele istorice sunt, de regula, infrumusetate, dar geografia lor, locul lor de desfasurare corespunde in cea mai mare parte realitatii.

S-ar parea ca intamplarea cea mai demna de atentie din timpurile acelea de demult o reprezinta cel de al doilea epos al lui Homer, “Odiseea”, care cuprinde drumul pe ape, din Troia pana in Ithaca, al celui mai vestit dintre grecii tuturor timpurilor, Ulise. Calatoria lui Ulise a fost cercetata de nenumarate ori, ajungandu-se la cele mai felurite concluzii. La inceput a existat parerea, ramasa in picioare pana astazi, potrivit careia Ulise s-ar fi deplasat in spatiul si in limitele Marii Mediterane. Aceasta versiune isi are insa punctele ei nevralgice. Se stie ca Mediterana a fost cutreierata inca in timpurile preistorice de greci, fenicieni si egipteni, asadar ea era bine cunoscuta pe vremea cand se petrec intamplarile povestite de Homer. Pe de alta parte, studierea atenta a acestei mari nu corespunde intru totul cu marea descrisa de Homer in “Iliada” si “Odiseea”.

In ultima perioada de unele aspecte legate de calatoria lui Ulise s-a ocupat savantul francez Robert Philippe, care a ajuns la o cu totul alta concluzie.

Din punct de vedere literar, “Odiseea” este o mare carte de aventuri, o prima mare carte de aventuri din literatura universala. Homer a scris-o in secolul al VIII-lea inaintea erei noastre, dar actiunea se petrece intr-un trecut mult mai indepartat, cu peste cinci secole inainte de a fi fost scrisa. Cu alte cuvinte, poetul infatiseaza evenimente petrecute prin secolul al XIII-lea inaintea erei noastre. In epopee nu sunt numite locurile tuturor opririlor lui Ulise, de aceea ele trebuie astfel cautate incat sa corespunda geogafiei vremurilor acelora. Localizarea lor este insa mult mai dificila astazi decat s-ar putea crede.

In esenta, “Odiseea” este cartea a doua mari drame: drama omului condamnat la suferinta si drama zeilor luptandu-se intre ei, adica ceea ce este foarte frecvent in intreaga literatura a Greciei antice. Frecventa in aceasta literatura este si localizarea intamplarilor in zona Mediteranei. In marea carte de aventuri care este “Odiseea”, in timpul unei calatorii spre capul Maleas, o furtuna napraznica formeaza o prapastie adanca in care Ulise dispare si revine numai dupa noua zile pentru a-si continua drumul. Furtuna se domoleste si, in contradictie cu toate datele care reclama continuarea calatoriei pe Mediterana, Ulise este aruncat pur si simplu in afara granitelor Mediteranei, dincolo de Gibraltar, in Oceanul Atlantic deci, iar acolo, in niste insule misterioase se petrec cele mai fantastice si mai groaznice aventuri.

Care sunt aceste insule? Exista ele cu adevarat? A respectat oare Homer geografia atunci cand a descris marea aventura a lui Ulise?

Am spus ca Homer a scris “Odiseea” la cinci secole dupa calatoria lui ulise, de aceea ne putem lesne imagina cat de mult a fost prelucrata aceasta intamplare de fantezia atator si atator generatii care s-au perindat pe parcursul celor cinci secole. Sa nu uitam nici faptul ca Homer a folosit izvoare feniciene si ca acestia calatoreau pana pe teritoriul actual al Marii Britanii.