|
Sâmbătă, 10 Decembrie 2016 19:15 |
|
Nevoia de muzica
Zgomotele orasului nu sunt favorabile pentru educatia auzului. Continuitatea si brutalitatea lor obosesc sistemul nervos gingas al copiilor.
Pentru a-i pregati in vederea educatiei muzicale de mai tarziu si pentru a-l face sa guste de pe acum gingasele placeri ale auzului este necesar sa le dam prilejul sa asculte muzica.
In multe institutii si multe familii puterea educatoare a muzicii este, poate, prea mult uitata.
Cantecul exercita in acelasi timp timp si vocea si urechea. De prisos sa mai revenim asupra sfatului ca e bine sa obisnuim pe copii sa cante incet, fara sa-si forteze vocea si in acelasi timp sa-i obligam sa se asculte unul pe altul, sa cante in cor in loc sa cante fiecare separat. Nimic mai placut decat vocile dulci ale micutilor copii, topite intr-una singura.
Pianul si vioara, utilizate acasa si la gradinita/scoala pentru a da jocurilor un ritm, dansurile si marsurile ca o variatie, pun in actiune atat simtul auzului cat si simtul muscular. Copiii se antreneaza usor si in scurt timp isi potrivesc miscarile dupa o arie simpla si devin gratiosi sub influenta muzicii.
In sfarsit, in educatia copilului de la oras e necesara putina reverie si putin supranatural.
Incercam sa-i procuram aceste stari sufletesti povestindu-i istorioare, aratandu-i imagini si proiectii luminoase, dar aceste mijloace imping prea mult intr-o anume directie pe care trebuie sa se indrepte imaginatia. Muzica, dimpotriva, adresandu-se auzului, lasa sufletului mai multa libertate. Ea inlantuie copilul intr-o dulce visare si-l transporta intr-o stare de fericire, poate grea de explicat, dar reala, stare de fericire linistita, plina de seninatate, propice sa incolteasca facultatile contemplative ale sufletului.
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
