Miscarea perpetua si orologiul cu radiu

Proprietatile extraordinare ale radiumului par a arata ca el beneficiaza de o actiune aproape eterna. Miscarea perpetua pare implinita prin acele orologiu cu radium pe care-l gasim in unele laboratoare de fizica.

Ce e dar acel orologiu cu radiu? Inchipuiti-va o basica de sticla subtire continand o sare de radiu. La partea inferioara basica se sfarseste printr-o garnitura de sarma care comunica cu interiorul si care pe dinafara are doua foite de aur – ca electroscopul clasic. Basica este atarnata si izolata intr-una mai mare, unde s-a facut vid, care de altfel e destul de subtire ca sa fie strabatuta de razele β ale radiumului si pe de alta destul de groasa ca sa opreasca razele α. Pe peretii interiori ai basicii a doua este lipita o banda de hartie de cositor in legatura cu pamantul printr-un fir strabatand sticla.

Astfel fiind, se pricepe ca radiumul – descarcand razele β incarcate de electricitate negativa – aceasta se va condensa pe hartia de cositor. In acelasi timp, radiumul se incarca cu electricitate pozitiva de la particulele α care raman inchise: astfel se explica divergenta care se vede producandu-se incet, incet, intre foitele de aur.

Dar cum acestea ating hartia de cositor, ele isi descarca electricitatea pozitiva si cad indata – si tot asa, dupa o frecventa care depinde de cantitatea de radium intrebuintata. Este cert ca daca radioactivitatea radiumului ar fi indefinita, miscarea continua nu s-ar mai opri niciodata, dar aceasta radioactivitate ca sa tina – se zice – mii de ani, are totusi un sfarsit. Si, orologiul cu radium chiar nu va fi niciodata decat realizarea aproxmativa si … temporara a miscarii vecinice.

Sa nu ne facem insa iluzii: nu se va putea crea miscarea perpetua pentru ca un motor nu creaza niciodata energie, dar transforma pe unele in miscare, cum e cazul motoarelor termice, care schimba caldura in miscare.

Exemplele pe care le-am dat probeaza ca miscarea perpetua intretinuta fara cheltuiala de forte egale ramane o utopie. Toata ambitia mecancilor trebuie sa se margineasca sa mareasca coeficientul de transformare a energiei, imputinand in acelasi timp rezistentele netrbuincioase. Si, trebuie recunoscut ca ramane destul de facut in aceasta ordine de idei maximul de productie al motoarelor termice neajungand la 25% din energia prima cheltuita.