Joi, 11 Octombrie 2012 04:00

Meloterapia

 

Daca in vremurile indepartate medicina si muzica se amestecau nedefinit cu magia si religia, odata cu dezvoltarea stiintei, cand arta tamaduirii se delimiteaza, desprinzandu-se de supranatural si de imaginatie, relatiile medicinei cu muzica raman insa intim inlantuite, ambele pastrandu-si cate ceva din aspectul stiintific, chiar artistic.

Nu de putine ori, ilustul medic al antichitatii, Hipocrate, vorbeste de efectele favorabile ale muzicii asupra organismului. Un alt medic grec, Erasistrate, considera ca “toate medicamentele sunt otravuri” si, in consecinta, el recomanda numai dieta, baile, cultura fizica si muzica. Platon vorbeste cu admiratie despre doctorii traci, slujitorii lui Zamolxe, care cu ajutorul cantecelor vindecau sufletul si odata cu el si trupul bolnavului. Inca din antichitate s-a observat, asadar, influenta puternica pe care o are muzica asupra organismului uman, cat si utilizarea ei ca mijloc terapeutic in multe boli.

Melopeele cantate la flaut si instrumente de percutie jucau un rol foarte important in viata lumii antice. Muzica si gimnastica formau cele doua elemente esentiale ale educatiei. Pitagora, medic si muzician, dadea bolnavilor sai retete muzicale. Discipolii lui Pitagora isi odihneau mintea incordata prin cantece care le aduceau un somn linistitor.

In vremurile noastre sunt reactualizate si studiate experimental efectele sale asupra omului, trecandu-se chiar la aplicarea lor terapeutica pe baze stiintifice. Vorbim acum de meloterapie, terapia prin muzica. S-au observat modificari ale pulsului si presiunii arteriale, ale miscarii respiratorii si metabolismului care depindeau de ritmul, inaltimea si timbrul sunetelor dintr-o melodie ascultata. Sunt foarte explicabile aceste modificari, daca tinem seama ca ritmul, care este elementul capital in muzica, se gaseste si la baza functionarii organismului uman. In noi totul este ritmat: respiratia, activitatea inimii, activitatea glandelor, activitatea tubului digestiv. “Pulsul bate masura muzicala” spunea Shakespeare in “Hamlet”. Ritmul are mai degraba o influenta fizica, ca si intensitatea si inaltimea sunetului, pe cand melodia are o actiune estetica. De asemenea, exista un ritm al undelor cerebrale, al gandirii, care pot fi inregistrate cu electroencefalograful. Muzica de jazz, cu ritmica ei sincopata si schimbatoare, cat si cu excesele fortissimo, produce la trei sferturi dintre ascultatori o crestere a presiunii sanguine. In general, sunetele acute creeaza o tensiune fizica, iar cele grave relaxeaza, asa cum o dovedeste si electromiograful. Ritmurile in trei timpi par a relaxa si regla miscarile respiratorii, iar cele in patru timpi par a avea o actiune tonifianta.

Muzica este utilizata astfel completand tratamentul clasic al unor nevroze sau psihoze. Metodele psihomuzicale utilizeaza puterea afectiva si sugestiva a muzicii pentru a remedia tulburarile psihofiziologice ale omului modern. In centrele special amenajate, cu concursul laboratoarelor de sanatate mintala, se incepe prin a se trata bolnavii permitandu-li-se sa-si formuleze optiuni muzicale, apoi se audiaza anumite piese muzicale, bolnavul reactionand la cele ce traduc o stare de spirit apropiata de-a lui. Se constata uneori reactii violente (crize de plans, stari depresive). Aceste reactii pun in evidenta necesitatea absoluta ca acesti bolnavi sa rupa cu contextul lor sonor obisnuit, care le intretine psihoza. Se scot apoi din fisierele speciale ale centrului (ce contin piese muzicale selectionate si testate pe voluntari de diferite varste, sexe si medii) acele bucati care au calitatea se a reda bolnavului echilibrul si linistea sau, dimpotriva, pentru depresivi, de a-l tonifia, de a-l mobiliza pentru o normala insertie sociala. La aceste centre de muzico-terapie se remarca prezenta in numar mai mare a femeilor ale caror tulburari neuropsihice se datoreaza unor probleme familiale sau conjugale. De asemenea, beneficiaza de terapie prin muzica un numar din ce in ce mai mare de copii. Prin ascultarea pasiva de piese muzicale se pot obtine efecte pedagogice educative. La copiii psihotici se poate obtine o influentare a personalitatii dezechilibrate: muzica poate da rezultate bune si in reeducarea motorie a copiilor cu sechele de polimielita sau dupa alte boli paralizante cu deficit motor. Pentru aceasta se folosesc exercitii progresive de pian. Revenirea miscarilor se face foarte lent, aproape imperceptibil, insa ajutat de sunetele clapelor, efectul este dublat, aducand increderea in propriile forte si bucuria de a trai. In unele clinici de chirurgie s-a utilizat muzica drept adjuvant pentru realizarea unei bune anestezii. Dintre piesele muzicale folosite amintim: “Sonata lunii” de Beethoven, “Clar de luna” de Debussy, “Murmurul padurii” de Wagner, etc.

C. Bocarnea, la fel de cunoscut atat in lumea medicala, cat si in cea a artelor afirma: “Muzica, mai mult decat orice arta, cu limbajul ei universal, are puterea de a-l face pe om mai bun, ii inflacareaza sentimentele, ii descreteste fruntea, ii descopera sensul framantarilor si marilor probleme ale vietii, ii usureaza munca si o face mai spornica”.

 

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: